noi si restu`

Is that enough?

2012-02-12T01:50:00.000+02:00

I will never love you more!

Asteptarea amintirilor

2012-02-12T01:33:00.009+02:00

Te`ai uitat vre`odata la pozele din vacanta sau o seara in oras si ai observat cati straini au luat parte la "momentele tale speciale"? Acum ma intreb eu... oare cati straini au poze cu mine? Cati straini au capturat un moment fericit din viata mea? sau poate eram suparata. Poate am primit o veste ingrozitoare sau poate am trait un moment extraordinar. E incredibil cate persoane necuoscute vor ramane pentru totdeuna alaturi de noi in acele poze.

1947-A fost inventat primul aparat de fotografiat la minut de catre Edwin Herbert Land, in New York

Pot spune ca am multa rabdare si pot sa stau cuminte si tacuta in coltul meu si sa astept, dar nu la infinit. O sa astept inca putin pentru ca nu vreau sa regret si sunt curioasa sa vad ce vei face. Te vei schimba? Vei realiza ce se intampla in jurul tau? Iti vei da seama cat de mult ai gresit? Iti vei cere iertare? Vei incerca sa repari raul facut? Vei pleca mai departe fara sa te uiti inapoi? Te vei apara, macar? si daca nu se schimba nimic in timpul pe care ti`l dau... banuiesc ca, vei pierde. Si poate atunci o sa intelegi.

Oare de cat timp e nevoie (nu pentru a cunoaste pe cineva pentru ca e prea complicat, dar...) pentru a putea anticipa, macar, anumite reactii ale cuiva drag? 3 luni? 6? un an? fiecare persona e diferita si e vorba doar de norocul pe care`l ai in ape cineva demn de incredere?

You`re were so good to me!

Suntem atat de diferiti, si fiecare dintre noi cauta ceva diferit. Unii cauta fericirea in iubire, altii in succes profesional, banii sau statut. Unii vor familie, siguranta... alti ar face orice pentru a nu fi singuri. Unii isi doresc sa fie singuri, independenti...asa se simt ei puternici (banuiesc). Fiecare alearga dupa vise mai mult sau mai putin realizabile dar multi dintre noi uita sa nu raneasca in drumul dor propriu spre fericire. Multi uita sa se bucure de "drumul" pe care il au de parcurs pentru ca de multe ori...drumul spre fericire e fericirea insasi!

Cred ca tu, esti unul dintre "lucrurile" acelea pe care as face mai bine sa`l las de`o parte pentru ca nu vad nimic bun intamplandu`se. Am nevoie doar de putin timp sa inteleg ce se intampla cu adevarat si apoi am sa`ti dau drumu pentru ca... ma incurci (la propriu).

Am sa astept sa`mi oferi amintiri demne de albume foto, si am sa astept momentul in care o sa stiu cu siguranta daca am gresit sau nu.

Don’t be fooled by the calendar. There are only as many days in the year as you make use of. One man gets only a week’s value out of a year while another man gets a full year’s value out of a week.
-Charles Richards

People always leave!

2012-02-07T06:25:00.000+02:00

My town is just a place somewhere in the world. Maybe it's a lot like your world, maybe it's nothing like it. But if you look closer, you might see someone like you. Someone trying to find their way. Someone trying to find their place. Someone trying to find their self. Sometimes it seems like you are the only one in the world who's struggling, who's frustrated, unsatisfied, barely getting by. But that feeling's a lie. And if you just hold on, just find the courage to face it all for another day, someone or something will find you and make it all okay. Because we all need a little help sometimes-someone to help us hear the music in their world, to remind us that it won't always be this way. That someone is out there. And that someone will find you!

Sometimes people play hard to get to know that the other person's feelings are real.

As happens sometimes a moment settled and hovered and remained for much more than a moment. And sound stopped and movement stopped for much, much more than a moment. And then the moment was gone.

Here's my philosophy on dating. It's important to have somebody that can make you laugh, somebody you can trust, somebody that, y'know, turns you on... And it's really, really important that these three people don't know each other.

So you want me to tell you something about myself? I don't have anything to say. Even if I did you'd be wrong to believe me. Trust is a lie. Nobody ever knows any more.

Kahlil Gibran once wrote: "Your reason and your passion are your rudder and sails of your seafaring soul. If either be broken, you could but toss and drift or else be held at a standstill amid seas. For reason, running alone, is a force confining. And passion, unattended, is a flame that burns to its own destruction."

Remember tonight, for it is the beginning of always. A promise. Like a reward for persisting through life so long alone. A belief in each other and the possibility of love. A decision to ignore, simply rise above the pain of the past. A covenant, which at once binds two souls and yet severs prior ties. A celebration of the chance taken and the challenge that lies ahead. For two will always be stronger than one, like a team braced against the tempest civil world. And love will always be the guiding force in our lives. For tonight is mere formality. Only an announcement to the world of feelings long held. Promises made long ago. In the sacred spaces of our hearts.

Where nothing ever changed until one outsider changed everything.

Do not let your fire go out... spark by irreplaceable spark... in the hopeless swamps of the not-quite, the not-yet, and the not-at-all. Do not let the hero in your soul perish... in lonley frustration for the life you deserved... but never been able to reach. The world you desire can be won. It exists, it is real. It is possible. It is yours.

'To be nobody-but-yourself, in a world which is doing its best, night and day to make you everybody else... means to fight the hardest battle which any human being can fight... and never stop fighting.'

Most of our life is a series of images that pass us by like towns on the highway. But sometimes a moment stuns us as it happens and we know that this instant is more than a fleeting image. We know that this moment, every part of it, will live on forever.

There are moments in our lives when we find ourselves at a crossroads. Afraid. Confused. Without a roadmap. The choices we make in those moments can define the rest of our days. Of course, when faced with the unknown, most of us prefer to turn around and go back. But once in a while people push on to something better. Something found just beyond the pain of going it alone. And just beyond the bravery and courage it takes to let someone in. Or to give someone a second chance. Something beyond the quiet persistence of a dream. Because it's only when you're tested, that you truly discover who you are. And it's only when you're tested, that you discover who you can be. The person you want to be does exist. Somewhere on the otherside of hard work and faith and belief... and beyond the heartache and fear of what lies ahead.

Stephen King once wrote: Time takes it all. Whether you want it to or not. Time takes it all, time bears it away...and in the end, there is only darkness. Sometimes we find others in that darkness. And sometimes we lose them there again.

When life comes rushing at you from out of the darkness, who will you choose to face it with? Will it be someone you trust? Will they be wise? And will their love for you help them to guide you to the light? Or will they lose their way in the darkness. Will they make noble choices or will that person be someone untested? Someone new? Life comes rushing at you from out of the darkness. When it does - is there someone in your life you can count on? Someone who'll watch over you when you stumble and fall and in that moment give you the strenght to face your fears alone.

Sometimes pain becomes such a huge part of your life that you expect it to always be there, because you can't remember a time in your life when it wasn't. But then one day you feel something else. Something that feels wrong because it's so unfamiliar, and in that moment you realize you're happy.

Does this darkness have a name? This cruelty, this hatred, how did it find us? Did it steal into our lives or did we seek it out and embrace it? What happened to us that we now send our children into the world like we send young men to war, hoping for their safe return, but knowing that some would be lost along the way. When did we lose our way? Consumed by the shadows. Swallowed whole by the darkness. Does this darkness have a name? Is it your name?

Regret comes in all shapes and sizes. Some are small , like when we do a bad thing, for a good reason. Some are bigger, like when we let down a friend. Some of us escape the pangs of regret by making the right choice. Some of us have little time for regret, because we're looking forward to the future. Sometimes we have to fight to come to terms with the past. And sometimes we bury our regret, by promising to change our ways. But our biggest regrets are not for the things we did... but the things we didn't do. The things we didn't say that could save someone we care about. Especially when we can see the dark storm that's headed their way.

Blessed are the hearts that can be bend, they shall never be broken. But I wonder? If there's no breaking and no healing. And if there's no healing, then there's no learning. And if there's no learning, then there's no struggle. But struggle is a part of life. So must all hearts be broken.

Much as some of us fight it, our parents have a mystical hold over us, the power to affect our thoughts and emotions the way only they can. It's a bond that changes over time, but doesn't diminish, even if they're half a world away, or in another world entirely. It's a power we never fully understand. We're left only to wonder that when our time comes, what kind of hold will we have on our children?

At this moment, there are 7,170,818,671 people in the world. Some are running scared. Some are coming home. Some tell lies to make it through the day. Others are just now facing the truth. Some are evil men, that war with good. And some are good, struggling with evil. 7 billion people in the world. 7 billion souls. And sometimes, all you need is one.

I lost track; which one am I, again?

Nu vreau sa numesc acest post!

2012-01-29T05:54:00.000+02:00

De ce? Eh... pentru ca sunt prea multe ganduri care alearga in stanga si`n dreapta in capul meu si nu pot sa il opresc pe nici unul pentru a`l analiza mai bine. Poate ca nu e nevoie sa fac asta... dar cred ca daca tac (nu scriu) o sa o iau razna. Hmm... Trecand peste, stiu ca nimeni nu v`a intelege nimic din ce scriu, poate asta e si ideea. Saaau, poate ca cineva ma intelege!

Ma gandeam ieri (intr`un moment total nepotrivit)... am avut placerea de a fi martora unui eveniment extraordinar de care imi voi aminti cu drag pana in ultima zi a vietii si care cu siguranta a schimbat ceva in mine! si... am decis sa pastrez acel moment doar pentru mine. Vreau sa ramana acolo, neatins, neschimbat...nu vreau sa`l stric cu vorbe pentru ca oricat de frumos as putea sa`l descriu, va fi de mii de ori mai minunat de atat. Daca voi avea vre`odata ocazia sa`l mai arat cuiva, o voi face... dar pana atunci, va ramane in sufletul meu.

Ciudat cum vorbele pot distruge farmecul. Ha!! Stiam eu! Tocmai ...Nu... haha...nu vreau sa scriu. Prefer sa ramana ceva de care sa isi dea seama fiecare din propria experienta, daaaar cred ca ar fi cazul sa spun "multumesc" am invatat ceva important!

"Nu vreau" incepe sa devina un inceput de propozitie sau un raspuns tot mai interesant.

Iar "pentru ca pot" e un motiv exceptional.

E nevoie de timp pentru a intelege cu adevarat niste sfarturi spuse (mult prea devreme) printre randuri.

Si eu incep sa ma simt tot mai "cruel intentions" gen -vreau sa citesc!

Dada...imi place ce se intampla!

Mi`as dori sa fiu la mare, singura pe plaja cu picioare in apa! sa am un moment al meu!

Mesaj pentru mine:

Sa nu fii trista! oricat de singura te`ai simti intre cei patru pereti ai camerei tale cu miros de scortisoara...eu sunt mereu cu tine! mereu voi fi! Te`ai uitat la o drama romantica iar acum nu mai poti respira si te ustura ochii ingrozitor. Si ce daca nu e nimeni sa te ia in brate sa te linisteasca? Daca stai bine sa te gandesti o sa iti dai seama ca nici macar nu ai nevoie de asa ceva. Si ce daca nu folosesti telefonul pe post de prelungire a fiecarui gand ce`ti trece prin cap? E doar un prost obicei care a inceput de mult sa paleasca si probabil iti e doar dor sa mai simti ce simteai acum 2-3 ani. Si ce daca nu povestesti ce`ai facut in ziua respectiva la 4 dimineata? Si ce daca primul lucru pe care ti`l spuneam in fiecare zi era "povesteste`mi ce ai visat aseara", iar acum... no one gives a crap about them? Important e ca sunt visele noastre!
...

"Singura masura a tuturor lucrurilor este importanta

pe care noi le-o dam"

Rabindanath Tagore

Simplu...n`am sa uit niciodata!

2012-01-17T04:12:00.000+02:00

N`am sa uit niciodata sa lupt!

Ma gandeam astazi ca exista cateva persoane pe care nu le voi putea uita niciodata, chiar daca drumurile noastre s`au intersectat doar pentru cateva zile sau saptamani si mi se pare incredibil faptul ca aceste persone iti pot marca atat de mult intreaga viata.

N`am sa uit niciodata sa fiu eu! si nu am sa uit ca prea multi oameni au ajuns la concluzia ca trebuie sa devii egoist si rau ca sa`ti fie tie bine... dar ei uita ca sunt oameni si orice ar spune, si ei au nevoie de oameni!

N`am sa uit niciodata visul ciudat ce l`am avut cu cateva nopti in urma pentru ca oricat de imposibil poate parea... pentru mine a devenit real din momentul in care am deschis ochii. Nu ar avea rost sa enumer zecile de motive pentru care visul meu ar fi doar un vis. Tot ce conteaza e singurul motiv pentru care eu am ales sa`l cosider real : asa vreau sa traiesc! cu gandul ca visul acela e realitatea mea! ( uite cum se intoarce roata si acum...visul tau implineste realitatea mea, iar acum cativa ani...visele mele implineau realitatea ta!)

N`am sa uit niciodata ca cele mai pretioase amintiri sunt cele care te fac sa zambesti chiar si atunci cand mergi singur pe strada.

N`am sa uit nimic din tot ce`a fost
N`am sa uit ca totul a avut un rost!

Dar stii, cateodata trebuie sa lasi anumite amintiri sa faca ceea ce stiu mai bine : sa devina uitate! -asta doar pentru a putea pasii spre viitor fara sa te uiti mereu peste umar.

This one`s for you and me.

2012-01-01T22:17:00.000+02:00

Iubire, postul asta e special pentru tine. Asta e motivul pentru care nu te`am lasat sa`mi intri pe blog... vroiam defapt sa citesti asta inainte sa plec.

Sa incepem...
Nici nu ai idee ce sentiment am avut si cum m`ai facut sa ma simt in momentul in care ai iesit din spital si te`am vazut imbracat in uniforma asta verde. Am fost atat de fericita sa`ti ascult povestiile "de doctor" chiar daca nu intelegeam jumatate din cuvintele si termenii pe care`i foloseai... dar faptul ca tu povesteai cu atata suflet si interes m`a facut sa simt pura bucurie pentru tine.
Stii bine ca la numarul 94 din "Things to do before I die" scrie "Alex sa fie doctor"...Sunt foarte mandra de tine.Sunt mandra ca cel mai bun prieten al meu v`a salva sora/fratele, mama/tatal, copilul cuiva, iar acea persoana nu te va uita niciodata. Sunt mandra ca esti atat de curajos! Si dupa cum ti`am tot spus in acea zi, esti atat de frumos! (in toate sensurile posibile ale cuvantului "frumos")

4 luni am fost atat de departe de tine... nici nu stii cat de greu mi`a fost. Nimeni nu ma asculta asa cum o faci tu si nimeni nu ma intelege sau cunoaste mai bine. Aveam momente in care imi doream atat de mult sa te sun si sa vorbim nimicuri...sa`ti povestesc ce`am visat sau ce`am patit in drum spre scoala.
De multe ori ma gandeam unde sa te duc si ce sa`ti arat cand o sa vi la mine... sau ce ai fi spus daca ai fi fost cu mine. Mereu ai avut "un cuvant de spus" in capul meu.
Am fost nevoita sa invat sa ma descurc singura si sa iau decizii fara sa`ti cer parerea...

Cel mai neorganizat revelion dupa cum am spus amandoi... dar eu am fost mai mult decat fericita si implinita cand am trecut in 2012 si au inceput artificiile, pentru ca mica, tati si Tina erau langa noi iar TU ma tineai strans de mana. Timp de 6 minute... mi`au trecut prin minte toate lucrurile pe care le`am facut impreuna in ultimul an si toate momentele intense pe care le`am trait.

Nici nu`mi vine sa cred ca in cateva zeci de ore plec din nou... bine macar ca mai putem sa iesim odata, maine seara (chiar daca e in Timi). Again, parca nu am fost plecata nici o secunda...

Visele noastre s`au implinit...dar sacrificul pe care il platim e mare.

Ce altceva sa`ti mai spun... sa ai mare grija de tine, sa nu renunti niciodata (chiar daca ai mult mai cursuri si examene decat mine si esti mereu ocupat), sa te bucuri de viata de student si sa inveti sa gandesti un pic mai pozitiv... pentru ca oricat de greu ti`ar fi, sigur exista cel putin un motiv pentru care sa poti zambi.
Eu o sa`ti fiu mereu alaturi si orice ai face (absolut orice) nu voi putea sa incetez sa`ti fiu prietena.

Iubire, te iubesc din suflet!
La multi ani!

2011 cu bune si rele

2011-12-30T19:26:00.000+02:00

Dupa cum ziceam Alex, ai avut o idee foarte buna cu "bilantul anului".

La fel ca tine, si eu consider ca 2011 a fost un an plin de incercari si experiente mai mult sau mai putin placute.

Totusi, inainte sa`mi incep si eu "lista" cu realizari, esecuri si planuri... hai sa nu uitam ca (noi cel putin) ne vom aminti mereu de 2011 ca fiind anul in care ne`am implinit visele. Anul in care am fost la incepul vietii de majori si ne`am putut bucura de aceasta libertate (macar in capurile noastre). Si nu in cele din urma...anul in care am fost pentru prima data despartiti timp de 4 luni si am stiut sa ne adaptam fiecare in medii complet diferite.

Ce imi mai amintesc eu din 2011? hmmm

sfarsitul de liceu cu lacrimi si zambete
o gramada de poze si sedinte foto
stresul infernal de la bac
organizarea banchetului
banchetul in sine (si pantofii aia ingrozitori)
ultima iesire cu colegii la Şură
ultima ora de dirigentie
filmuletul facut de mine si Alex
19 ani ai mei si ai lui Alex
Secret Santa
iesirile cu profa
IELTS
o gramada de eseuri
Lucy facand numai prostii
cartile citite
multimea de prieteni facuti in Anglia
noua mea "casa"
ai mei mutandu`se
zborul cu avionul
perecerile pana la ora 2
mancare chinezeasca (cred)
preaaaa multe spaghete
mailurile de 2-3 pagini pentru Alex
despartirea de la Eva
intoarcea acasa...
Craciunul cu familia
Turtele lu` mami
pierderea unei prietene
experienta in ale gatitului
Ciupa se marita
new boyfriend

Sper ca nu am uitat nimic importat. Cam asta e ce mi`a venit in cap in ultimele 5 minute gandindu`ma la 2011.
In rest... am mai invatat (sper!) sa fiu un pic mai egoista (si pentru asta, mii de multumiri profa, pentru toate incurajarile si sfaturile. Da...am retinut : " Eu sunt cea mai importanta"). Pot spune ca sunt fericita... si ca am tot ce imi doresc din toate punctele de vedere, mai putin faptul ca sunt departe de familie si prieteni.
But... I guess you can`t have it all!

Sper ca 2012 sa fie.... la fel de plin ca altfel ma plictisesc :))

Un an nou fericit!!

p.s : nici nu mi`am dat seama ca maine e revelionul :))) credeam ca e poimaine, dar deh... :-j nu`i grav!

Paradise

2011-11-23T01:34:00.002+02:00

Family
My friends
Want quiet, the silence of night
Muddleheaded
~~Betrayed~~ Comedowns
Alone
~~Sick~~ Hurt
Need someone to trust
Chance
Nice people
Lot of cats
Malevolence
All the same
Proof
Disagreement
Lucy
Thank you
I know
Content
Sorry
Need time
Time
Time
Space
Boots
Write down
Wait
E-mail
Song
Chance on me
Lost
Memory
Friend
Christmas... Home is where your heart is at. Where people won`t let you fall...dor de casa
Acasa nu se cumpara, acasa nu se uita, acasa nu se schimba, acasa nu se muta.
Hero
Altadata...
Macar am incercat

"Limba de acasa e limba in care vorbeste sufletul
Trebuie sa uiti de existenta sufletului
Cand gandesti in limba numaru doi"

Versuri de la: http://www.versuri.ro/

"Nu-i nimic mai e un pic"

Si cand inchide ochii zïce
"Sunt acasa"

http://www.youtube.com/watch?v=1G4isv_Fylg

!!!!!!

Studenta in Portsmouth

2011-10-08T21:51:00.002+03:00

Am ajuns. Zborul cu avionul (primul pentru mine) a fost mai mult decat perfect. Am avut rasaritul mai aproape ca niciodata. Am ajuns intr`un final si am avut jumate de ora, pana a venit autocarul meu, sa ma obisnuiesc un pic cu ideea ca, chiar sunt in Anglia (nu am reusit).

Mi`am cunoscut proprietarii care sunt niste oameni de nota 20 si mi`au explicat asa incet tot ce avem nevoie sa stiu pentru primele zile. Am avut chiar norocul sa am o familie de romani ca si vecini si mai dau fuga la ei cand am nevoie de ceva. Stau intr`o casa cu inca 3 studenti : Jude- un tip tare de treaba din Nigeria, Dim- la fel de ok tipul si tare funny din Grecia si inca o fata Anjeli din India. Am avut mare noroc sa am colegi asa ok si chiar sa pot spune ca m`am imprietenit cu Jude care e cam pe aceeasi linie de plutire ca si mine + ca mi`o purtat de grija in primele saptamani ceea ce a insemnat foarte mult pentru mine. Si acum ma suna cand e plecat de acasa sa ma intrebe daca am mancat si daca sunt bine:)) Comic...dar dragut din partea lui.

Universitatea... imensa! Ditamai campusu! Nici acum nu stiu toate cladirile dar am invatat sa intreb atunci cand nu sunt sigura si voi primi mai mult decat indicatii seci. Profesorii sunt mai mult decat in pas cu moda! Toate lectiile ne sunt predate in power-point, si sunt disponibile si pe internet in caz ca vrem sa le revedem si primim chiar si pe foi cursurile ca sa putem face notite in timp ce profu explica.

Am primit fiecare cont pe gmail si pe un site doar al studentilor unde avem orarul (nu ti`ar veni sa crezi cum arata orarul meu, fapt pentru care am decupat urmatoarele doua saptamani...) si alte chestii utile referitoare la cursuri. Avem adresele de mail si numerele de telefon a tuturor profesorilor care ne predau, si sa nu mai spun ca toti au cont pe facebook- pe care chiar il folosesc!!! Vorbesc cu studentii, posteaza tot felu de clipuri, poze din excursii, si ultimele evenimente.

Biblioteca e raiul pe pamant! Imensa...cu loc de studiu, calculatoare si evident mii de rafturi pline cu carti dintre care multe sunt disponibile si in format electronic.

In prima saptamana am avut parte de o plimbare de 2 ore pe mare impreuna cu profesorii si colegii din anul 1 de la stiinte pentru a ne cunoaste un pic.

Apoi, in a 3a saptamana am avut prima zi de practica pe o insula nu foarte departe de aici –Isle of Wight. O zi intreaga pe acea insula minunata in care am fost invatati cum sa luam notite in carnetul personal, cum sa desenam schite si cum sa analizam rocile si stancile de pe malul marii.

Saptamana viitoare urmeaza a doua excursie, de 4 zile de data aceasta, intr`un loc numit North Somerset.

Nu te obliga nimeni sa cumperi carti sau eu mai stiu ce... eu am gasit un site dragut si mi`am luat doua, una cu 11 lire si cealalta cu 16. Dar sunt carti in format A4 si au in jur de 700-800 de pagini, nu carti de buzunar... In librarii sunt foarte scumpe, undeva la 40-50 de lire una, dar daca te interesezi un pic, cum am facut eu, le poti gasi la un pret decent.

Orasul nu e foarte mare dar cu siguranta e de plin de viata. Nu ai nici o sansa sa te plictisesti aici. Ai marea aproape, parc de distractii- Clarence Pier, parcuri naturale-Victoria Park e unul din preferatele mele, Spinakle Tower, o gramada de pub-uri, cluburi, restaurante si fast-food-uri. Zone comerciale cu toate tipurile de magazine care`ti pot trece prin minte. Muzee, galerii, teatre, cinema-uri, bowling...tot ce vrei!!

Oamenii de aici te fac sa`ti schimbi modul de viata. Toata lumea iti zambeste daca faci contact vizual, iti si deseneaza drumul pe unde sa o iei ca sa ajungi la destinatie daca trebuie, masinile opresc ca sa treci prin mijlocu starzii chiar daca nu e trecere de pietoni, se scuza de te fac sa te simti prost daca te`au facut sa te dai un pas mai incolo din cauza lor, iti multumesc de lesini pentru cele mai banale lucruri si spun de 1000 de ori pe zi “please”.

E tot ce mi`am dorit vre`odata!

It's not a 'good-bye', only a long 'I'll see you later."

2011-09-06T16:09:00.004+03:00

Finally! De o saptamana ma chinuiam sa`mi recuperez blogul si in sfarsit am reusit:))

Finally! ultimele zile...E atat de ciudat sa`ti iei ramas bun de la toate persoanele dragi...

Iubire, imi pare rau ca trebuie sa plec atat de departe si nu te pot lua cu mine, imi pare rau ca (DEOCAMDATA) trebuie sa suporti tara asta pe care o uram si o condamnam la fel de mult... dar ma bucur din suflet ca ai avut puterea sa iti indeplinesti visul si nu ai dat inapoi atunci cand multi te`au desconsiderat! Sa nu lasi pe nimeni vre`odata sa`ti zica

"tu nu poti!" Sa nu uiti ca mereu vom ramane cei mai buni prieteni, indiferent de timp, circumstante sau imprejurari.
Te iubesc!

Ciupa, fată, e interesant ca oricat am fi de diferite, avem si multe lucruri in comun. Te rog sa ai grija de tine si de sufletul tau si daca trebuie, invata sa fi, un pic de tot, egoista si rea cu cine merita. Nu permite nimanui sa`si bata joc de ceea ce esti sau ceea ce iti place. NU te schimba pentru nimeni! Schimba`te doar pentru tine!
Sa nu renunti la visele si dorintele tale oricat de greu ti s`ar parea inceputul, si niciodata sa nu te complaci intr`o situatie doar de dragul altora. Sa fi tare, puternica, si sa nu uiti ca in feresatra Blond Buttercup poti scrie cand vrei, ce vrei si cum vrei. Te iubesc!

Profa`, nici nu vă daţi seama cât sunt de mândră să pot spune că am avut "cea mai nebună profă de engleză" .
Nu ştiu dacă o să vă pot mulţumi vreodată pentru sutele de sfaturi şi încurajări pe care mi le-aţi oferit de-a lungul anilor dar vă pot promite că o să încerc să fiu cea mai bună în tot ceea ce fac.
Vă mulţumesc că nu aţi fost o prefăcută şi mereu mi-aţi spus în faţă tot ce aveaţi de spus (spre deosebire de alţii). Vă mulţumesc că aţi avut încredere în mine şi că am putut să am şi eu, la rândul meu, încredere în d-voastră!
Să nu mă uitaţi şi când vreţi, să-mi scrieţi pe mail, aşa încet şi perfect gramatical cum m-am chinuit să scriu şi eu. (sper că nu am greşit nimic).
Vă iubesc!

Oana, sa nu fi trista... sa te pui pe picioare si sa te concentrezi pe licenta pentru ca stii si tu ca nu va fi un an usor si o sa ai mult de invatat. Sa faci bine sa te trezesti la cursuri si laboratoare ca daca nu ii spun lu` Profa sa te sune dimineata si sa vezi atunci! Ai grija de broscuta si mai scoate`o si pe ea la plimbare ca se anchilozeaza saraca.
Sa imi povestesti mereu ce faci! Multumesc pentru ca ai crezut in mine atunci cand eu aveam indoieli... nici nu sti cat de mult a contat! Te iubesc!

Dori, of... ma bucur atat de mult ca am fost impreuna la concert si culmea...am ascultat multe dintre melodiile pe care le fredonam si noi pe bancile scolii.

"De azi si-ntodeauna prieteni noi vom fi,

Cu rele si bune, bune si rele, asa-s prietenii.

De azi si-ntodeauna prieteni vei avea, La greu si la bine, mereu langa tine-orice s-ar intampla."

"A trecut atata timp

Nu mai stiu sa-ti spun ce simt
Si mi-e dor de tine, mi-e dor de noi
Si-as vrea sa te am langa mine."

"Si tot mai mult stau si-ascult un refren dus de vant

(...departe, undeva...)
Si tot mereu e mai greu, vreau sa stii
E-o poveste ce n-are sfarsit."

Stiu ca si tie iti va fi greu in primul an, dar esti fata desteapta si sunt convinsa ca te vei descurca! Sa`mi scrii cand ti-e dor, sau cand ai nevoie de o parere sincera...sau pur si simpu.Te iubesc!

Failure is proof that the desire wasn`t strong enough!

2011-07-31T22:04:00.000+03:00

In pregatirea mea pentru Ielts am facut si cateva eseuri (vre`o 100) dintre care unul pornind de la acest citat (genial zic eu) : "Failure is proof that the desire wasn`t strong enough". Nu il scriu pe tot dar vreau neaparat sa incep acest post cu introducerea eseului :

Desire is the starting point of all avhivements, not a hope, not a wish, but a keen pulsating desire which transcendes everything. When a desire is really strong and it worths to do everything for, it will never be room for failure. However to err is human and failure is part of our lives. I strongly believe that failure reminds us that we are humans.

Da, aceasta dorinta arzatoare de care vorbeam eu in eseu este ceea ce m`a facut pe mine sa`mi vad visul implinit. Timp de 1 an jumate, aproape doi mi`am dorit cu toata fiinta sa pot pleca la facultate in Anglia si am reusit. Poate ca unii au fost norocosi si au ajuns acolo cu usurinta dar eu una am fost pusa la incercare de mai multe ori. Din fericire mi`am dorit prea mult ca sa pot renunta si tot din fericire am fost destul de visatoare si ambitioasa ca sa`mi doresc mai mult decat altii.

Iar acum, cand stiu ca peste o luna si 10 zile voi respira aerul racoros si probabil umed al Londrei... nu`mi incap in piele de fericire. Nu ma pot gandi la altceva si nu pot sa`mi controlez emotiile. Am inceput deja sa`mi fac bagajul si sa`mi fac liste gen : things to do before you leave sau things to do when you arrive.

E atat de minuat sa stii ca dupa atata munca vine si rasplata bine meritata care clar va continua cu alta munca dar desigur facuta cu mare placere.

Va las, ma duc sa mai imi fac bagajul si poate ca urmatorul post va fi scris de la mii de km departare:D!

2011-02-17T19:25:00.003+02:00

E atat de multa agitatie in ultimele saptamani incat o sa`mi pierd mintile cu totu!

Ce bine mi`ar prinde o saptamana de dormit pana la 12... Dar de unde?

Nota pentru sine:

Stai incet ca vine examenu si bacu... dar tre sa te duci la ore, la scoala, invata, fa`ti temele, repetitii la teatru, concursuri, tunde`te, cumpara`ti haine, fa poze de album, dute la sarbi cu proiecte, vino `napoi, arata si la altii ce`ai invatat, fa`ti analize, intereseaza`te de burse, fi cu ochii pe casuta postala si pe mail, mai dute si la sedintele sefilor de clasa, si la intalnirile cu comitetul de parinti, strange bani de album, banchet, robe si toate cele... si nu uita sa te certi cu idioti inculti ...dupa care iesi la plimbare cu Lusu si revino`ti. E simplu...Dar o sa pleci, si`o sa`ti fie bine, iti promit. Oricum ar fi, va fi bine dupa, pentru ca tu vei schimba multe!!!!

Ce te face sa te simti bine?

2010-11-02T16:49:00.001+02:00

O melodie care imi rasuna in creieri perioade indelungate de timp, pe care o ascult la infinit si de care nu ma satur niciodata. Un apus de soare incredibil, care imi apare la fereastra si pe care nu am cum sa il ignor - lumina ma invadeaza cu disperarea vietii care i se stinge. Pentru azi. Maine soarele va fi din nou viu si lucios pe cerul prea mare pentru noi. O carte buna, pe care nu o pot lasa din mana. O prajitura dulce, impartita cu cineva drag. O zi ca cea de azi, calda si aurie, de toamna, intr`o iarna bezmetica, ce nu stim ce vrea de la noi. Un cuvant de incurajare spus cuiva care avea nevoie de el. O strangere de mana atunci cand nu mai pot. Cineva care sa ma tina in brate atunci cand plang. Un zambet pe care il simti ca iti infloreste in coltul buzelor. O amintire draga, la care te intorci mereu si mereu si mereu. Hartia alba. Stilourile si mirosul de cerneala. Scrisorile. Marea. Un film de animatie. O calatorie cu trenul. Tramvaiul pe care l`ai ratat in statie, dar datorita caruia te`ai intalnit cu un prieten vechi. Momentul in care, obosita, ma ascund sub paturi si ma pregatesc sa alunec in vis. O mana prin parul meu. Mirosul de brad. Si de iasomie. Si de magnolie. Si de primavara. Aerul rece. Un om de zapada. Un cadou neasteptat. Frunzele de toamna. Norii albi, pufosi. Vata de zahar. Pietrele. Gandul tau nebun care imi trece fugar peste ochii adormiti. O privire calda. O gluma buna. Un joc de cuvinte. O replica inteligenta si amuzanta. Un fular colorat. O floare pe care o primesti atunci cand nu te astepti. O cana de vin fiert cu nuca. Sau o cana ce ceai cu miere si scortisoara. Un ceai. Oamenii. Muntele. Viata.

Suflete în derivă

2010-09-07T00:41:00.000+03:00

Fănel, pe numele lui de botez Ştefan Apetrinei, era un bărbat la vreo treizeci de ani care în viaţa lui nu cunoscuse niciodată plăcerile carnale. De mic crescuse într-o familie religioasă, cu reguli stricte în ceea ce priveşte relaţiile intime cu o femeie. În viziunea părinţilor, femeia nu era decât o unealtă a diavolului, menită să-i ducă în ispită pe bărbaţii slabi şi fără apărare. Numai simplul fapt de a privi o femeie, cu formele dezgolite, îl făcea pe Fănel să-şi plece ochii în pământ, ruşinat de gândurile păcătoase care nu-i dădeau pace inimii. Şi totuşi, fără să ştie cum, Mioara, vânzătoarea de la non-stop-ul de lângă şcoală, îl făcea unoeri să-şi piardă cumpătul şi să simtă fiori în întreg corpul, atunci când îl întreba:„Cu ce te servesc azi, Fănele?”. El îngăima un neînţeles „Lumânări”, plătea şi ieşea repede din magazin, ca nu cumva Mioara să aibă timp să-i mai adreseze şi altă întrebare. Apoi se oprea în livadă, după pruni, şi stătea ore în şir, spionându-i fiecare mişcare şi fiecare zâmbet pe care ea îl adresa clienţilor de peste zi. Mioara nu era o frumuseţe, aşa cum văzuse el într-o revistă pe care poştaşul o lăsase din greşeală pe veranda casei sale, în loc de cea a vecinului Grigore. Avea pistrui pe faţă, buzele subţiri, niciodată date cu luciu, părul roşcat strâns în coamă de cal la spate şi ros la vârfuri, era scundă şi cu semne accentuate de obezitate. Dar senzaţia pe care o avea la vederea ei nu se compara cu nimic altceva. Se bâlbâia când se aflau faţă în faţă, îi evita ochii verzui, cu nuanţe de gri, tremura şi se înroşea, ca un adolescent. Apoi brusc îşi amintea sfatul mamei, fanatică înrăită împotriva femeilor, pentru care toate nu erau decât "curve care vor să-şi bată joc de mintea, sufletul şi averea bărbaţilor". Aşa se făcea că, în fiecare sâmbătă când venea să cumpere lumânări pentru biserică, Fănel pierdea ore întregi, ascuns în livada şcolii. Noaptea, strâns în pat cu plapuma, şi-o imagina pe Mioara cum îi atinge degetele în momentul în care îi întindea banii peste tejghea, cum îi simţea pielea catifelată a palmelor. Frisoane cumplite îl măcinau şi se trezea dimineaţa în zori transpirat, alb la faţă, de îi aduseseră părinţii până şi doctorul, de teamă să nu aibă cumva vreo boală nimicitoare. Avea o boală, a iubirii, care îi sfârteca sufletul în fiece secundă care trecea departe de Mioara. Nu avea însă pe nimeni căruia să-i împărtăşească emoţiile sale. Părinţii, cu atât mai mult, nu l-ar fi putut înţelege şi l-ar fi blamat pentru intenţia de a păcătui, fie şi numai cu gândul, împotriva Domnului, păstorul celor pământeşti. Dar astăzi Fănel avea alte gânduri: voia să-i mărturisească Mioarei iubirea lui ascunsă, şi să fugă cu ea în lume, undeva, unde să nu-l mai poată ajunge niciodată muştruluiala şi vorbele de ocară ale mamei. Şi dacă Dumnezeu îl va pedepsi poate pentru îndrăzneala lui, o să suporte povara mai degrabă decât viaţa fără femeia care îi făcea sângele să pulseze în vene. Ascunse repede lumânările în scorbura unui prun şi, când o văzu că vine pe cărarea dinspre şcoală, îi aţinti calea. "Seara bună, Fănele. Ce faci aici, nu eşti la liturghia de seară?", zâmbi ea, uitându-se la ceas. Fără vreun alt răspuns, Fănel se năpusti asupra ei, o lipi cu spatele de gard, şi îşi împreună, stângaci, buzele de buzele ei, aproape muşcându-le. Îşi puse mâinile mari şi butucănoase peste sânii firavi, care se zbăteau în strânsoarea bluzei, şi îi apăsă atât de puternic încât, pentru o clipă, Mioara crezu că se sufocă. "Fănele, dă-mi drumul, că o să spun la toată lumea în sat ce pervers eşti. Sunt fată mare, nu curvă, ca altele...". Brusc, mintea lui Fănel se înceţoşă şi chipul Mioarei începu să se deformeze, luând locul chipului mamei sale, schimonosită de vorbe care îi aduceau în auz păcatul suprem al preacurviei: "Fănele, nu-i da drumul, că o să spună la toată lumea în sat ce pervers eşti. Nu e fată mare, e curvă, ca toate celelalte...". Mâinile se strânseră în jurul gâtului Mioarei şi, deşi fata nu mai răsufla, Fănel o lovi cu capul de stâlpul gardului, până când sângele păcătos ţâşni, împroşcându-i faţa. Îi dădu drumul în buruienele înalte, merse grăbit la scorbura prunului să-şi ia lumânările şi o porni spre biserică. Liturghia începuse de jumătate de oră. Era sărbătoarea de Sfânta Maria.

sursa : http://newmindtm.blogspot.com/

Ce`am facut?

2010-09-06T22:38:00.008+03:00

M`am relaxat, am lasat timpul sa`mi spele ranile si sa`mi duca gandurile rele departe. Am renuntat sa`mi fac rau, am uitat sa plang, am incetat sa ma uit in jur. Exist eu si cei pe care ii iubesc PUNCT. Am luat cei 18 ani si mi i`am trecut in buletin (doar acolo). Mi`am strans toate amintirile, le`am legat cu o sfoara si le`am pus cu grija de`oparte astfel incat nimic sa nu le pateze sau sa le strice. Am invatat multe in ultimele luni, iar ceea ce consider eu ca a fost cel mai important e ca daca nu sti cand sa te opresti (din orice) ajungi nu tocmai bine. Din fericire eu nu am problema asta si sunt mandra de mine. Ma bucur enorm ca am fost in stare sa invat singura! da,singura! ... chiar puteam deveni ORICE FEL de persoana. Iar tie, inger, nu pot decat sa`ti multumesc mereu!

http://omulpacii.wordpress.com/ Despre articolul "Egoismul la parinti"

Da! aprob tot ce a spus bunul meu prieten si continui cu specificarea ca nu generalizez si ca STIU ca exista si alt fel de parinti, deci eu ma adresez doar celor care se regasesc in aceste randuri.

Sunteti egoisti pentru ca nu ascultati! Nici macar nu incercati sa va intelegi copilul si Doamne ca numa` el stie ce simte si cat de intens simte schimbarile aduse de adolescenta si de tot ce ia amploare in jurul lui. Voi, parinti, intelegeti odata ca ati trait alte vremuri si nu aveti de unde sa stiti. Asa ca aplecati urechea si ascultati bine ce spune "al/a mic/mica". Sa va arat cat suntem de diferiti? Pai e simplu. Spre exemplu, daca eu vad pe strada un tip cu creasta rosie in cap spun "ce tare" sau poate nici nu`l observ. Daca un parinte il vede ce spune "Doamne ce lume nebuna". Pe mine nu ma impresioneaza doi gay tinandu`se de mana in public, o mama isi face cruce si scuipa in san. Pe mine nu ma intereseaza ce crede lumea despre mine si nu`mi traiesc viata in functie de barfele vecinilor, in schimb ei... se feresc mereu sa nu intre in gura lumii. Nu ma intereseaza nimic despre nimeni atata timp cat nu ma afecteaza!

Nu ai de unde sa sti ce`i mai bine pentru copilul tau daca nu`l cunosti, si nu ai cum sa il cunosti daca nu il asculti! Mi se pare normal ca, copiii sa faca greseli pentru ca sunt la varsta la care invata, dar asta nu inseamna ca trebuie sa`i indepartezi sau, vezi doamne sa nu mai vorbesti cu ei (pentru ca da, exista parinti care`si pedepsesc copii tratandu`i cu indiferenta, in loc sa le explice si sa`i invete...pai nu te supara dar cine e copil in situata asta?!) Lasati`va copilul sa faca ce simte pentru ca e viata lui si trebuie traita de el dupa bunul lui plac nu dupa al vostru!

Frica de/pentru/cu mine

2010-06-11T10:15:00.005+03:00

Cat mi`as dori sa fi langa mine atunci cand mi`e greu, cand sunt confuza si speriata... Sa ma linistesti si sa ma convingi ca va fi bine. Am nevoie de sfaturile tale, de felul tau unic de a ma face sa fiu ok din nou. Imi e atat de dor incat incerc sa evit sa ma mai gandesc... ma mai ia valul cateodata si atunci ma doboara din nou. Dar valul trece de fiecare data, oricat de mare ar fi, si ma lasa uda, intinsa pe nisip, pentru a ma usca la soare.

Mana mi`a amortit pe tastatura si nu mai vrea sa coopereze... la ce bun? in final nu sunt decat litere tiparite!

Partea aceea de suflet vrea sa fie singura pentru o vreme... luati reflectoarele de pe ea si ignorati`o.

2010-05-14T17:38:00.002+03:00

Intr`o zi voi pleca in cautarea ta

Si voi lasa lumea sa`mi piarda urma

Imi vei recunoaste vocea si ma vei chema,

Uitand de corzile vocale, prea tare voi striga

Iti voi ramane aproape

Fara ganduri si fara “poate”.

Sa se stinga luna in noapte ,

Sa se aprinda`n lume toate

Sa vina gramezi de ploi

Si vanturi peste noi.

Nimic nu ne desparte

Si lumea nu se mai imparte

Unul de altul sa avem parte

Si impreuna vom creea arte.

Vom scrie propria carte,

Pentru ca povestea e aparte.

Dar inca esti departe…

La dublu

2010-05-14T17:28:00.002+03:00

Se simtea o tensiune negativa in aer de cateva zile, deja. E clar… Subconstientul ei, spre deosebire de ea, stia, simtea si se zbatea in carapacea lui. Auzise si ea ceva agitatie acolo sus, dar era sigura ca face zarva pentru nimic asa ca nu l-a luat in seama. Probabil ca ar fi zbierat la ea daca ar fi putut… dar nu-i ramanea decat sa se invarta nervos in cerc. Inainte de a-i fi adusa vestea care nu era nici o noutate pentru el, s-a inteles cu Somnul si l-a convins sa-i trimita o imagine a unui viitor neimplinit. Credea ca isi va ajuta “stapana” cumva… Apoi, pe cat de frumos a visat, pe atat de nemilos a fost trezita la o realitate pe care nu credea s-o cunosca vre-odata. A fost de ajuns o conversatie de cateva secunde pentru a o dobori la pamant. Rauri croite din lacrimi necontrolate izbucneau din ochii si sufletul ei. Era ratacita in propria-i persoana. Nu putea gandi, creierul ei ignora cu desavarsire tot ce a auzit. Nu se puteam calma si tot ce-si dorea era sa se intorca in visul ei. Nici vorba de asa ceva, asa ca nu avea altceva de facut decat sa se lupte cu ceea ce ii iesise in cale. Dar ea pierdu-se o parte din ea, odata cu pierderea celui care o indruma mereu, ii era frate, prieten si suflet pereche(lucru pe care l-au descoperit amandoi prea tarziu). Cum te lupti cu asa ceva? Imaginile, vorbele, gandurile si hohotele de plans din urmatoarele zile nu erau altceva decat sare aruncata peste rana ei proaspat deschisa. Timpul nu a asteptat pe nimeni, de ce ar face o exceptie pentru ea? Au trecut luni multe si grele pana cand a fost capabila sa se uite spre cerul senin si sa inlocuiasca ochii inlacrimati si plini de durere cu un zambet cald.

Stie ca el o iubeste si ca o va astepta cu bratele deschise, si mai stie ca acum trebuie sa-si traiasca viata dublu.

Mereu!

2010-05-14T17:10:00.002+03:00

Ai plecat in necunoscuta departare

Poate langa mare,

Poate langa soare

Sa fie doar visare?

Si realitatea care-i, oare?

Singur sa fi mereu,

Sigur ti-e greu.

Dar eu… ce sa face eu?

Iti dau sufletu meu

Sa sufere in locul tau

Iti las inima mea

Sa o inlocuiasca pe a ta.

Si daca tot te doare…

Ia reteta urmatoare:

Pierde-te in a ei imbratisare,

Ofera-i o floare,

Canta-i o culoare,

Arata-i o carare

Du-o spre stele,

Invat-o sa spere

Deseneaza-i anotimpuri

Cucereste-o cu nimicuri

Iubeste-o mereu,

Asa cum te iubesc eu.

Stiu ca ma minti...chiar stiu.

2010-03-14T22:25:00.007+02:00

Cum si cand incepem sa mintim?

Inca din copilarie, descoperim ca parintii, colegii, prietenii, pot fi manipulati daca apelam la mici minciuni care tin de comportamentul sau de atitudinea noastra. Conform unor cercetari recente, se pare ca minciuna este un mecanism care tine de supravietuire si ca s-au evidentiat chiar anumite zone ale creierului care se activeaza atunci cand spunem o miniciuna sau cand avem un comportament inselator. Disimularea face parte din conditia umana.

„Omului i s-a dat o limba cu care sa poata vorbi si cuvinte cu care sa poata sa isi ascunda gandurile.”Proverb unguresc

Invatam foarte devreme sa apelam la minciuna. Chiar de cand suntem mici. Mai mult, concluziile a doua studii recent publicate de Psychological Science sunt ca, la sugestiile parintilor, copiii de numai trei ani sunt deja in masura sa isi ascunda dezamagirea in fata unui cadou urat si sa multumeasca politicos cu surasul pe buze.

Evident aici nu este vina copiilor, ci a parintilor, care in loc sa sustina copiii in a fi sinceri, sustin perpetuarea minciunilor si dezvoltarea unei personalitati artificiale - pana la urma asa este asigurat succesul in societate, prin mici sau mari pacaleli. Si exact acesti “mincinosi in miniatura” isi vor croi un drum mai bun in viata, sustin autorii cercetarii de la Universitatea din Oregon.

„Minciuna are functiile ei normative, ca si patologia sa. La fel si adevarul.” Arnold Goldberg

Intelegem de mici ca a spune minciuni este un comportament util din punct de vedere social, ne permite sa avem relatii bune cu toata lumea si, ulterior, vedem cum societatea chiar incurajeaza comportamentele mincinoase - prin minciuna poti uneori sa obtii posturile cele mai bune pe scara sociala. Nu intamplator copiii cei mai abili in a-si masca emotiile s-au dovedit a fi copiii unor parinti cu tot atata putere “de control”, diplomati si de succes.

Ce inseamna ’’a minti’’

„A minti spre folosul tau e o inselaciune, a minti spre folosul altcuiva e o frauda, a minti pentru a dauna e calomnie; dintre toate soiurile de minciuna, acesta e cel mai josnic. A minti fara folos nici paguba pentru tine sau pentru altii nu este a minti: nu e minciuna, e fictiune.” J.J. Rousseau

Minciuna apare dintr-o varietate de motive, unele cu intentia constienta, altele fara. A minti inseamna, prin definitie, a insela, a amagi, dar nu toate formele de inselare inseamna minciuna. Limbajul minciunii este de cele mai multe ori complex si creaza confuzii, in functie de insasi natura subiectului.

Si, stim cu totii, cam toata lumea minte. Incepand de la banala afirmatie ”Vai, draga, cat de bine arati azi!”, care poate sa fie o minciuna nevinovata, pana la minciuni care au un scop bine definit, pentru atingerea caruia se apeleaza la inventii de natura psihologica sau medicala.

Dar hai sa vedem ce inseamna, conform dictionarelor, ’’a minti’’ si cateva dintre definitiile minciunii, inclusiv in forma sa patologica:

A minti

• A face afirmatii care denatureaza in mod intentionat adevarul.
• A induce in eroare pe cineva; a insela.

Minciuna

• Deprindere de a minti.
• Inselaciune, viclesug.
• Fictiune, nascocire, plasmuire.
• Afirmatie prin care se denatureaza in mod intentionat adevarul; neadevar.
• Plasmuire rauvoitoare pusa in circulatie; scornitura; nascocire; ’’Ce-i in mana nu-i minciuna’’ - nu te bizui pe promisiuni, ci multumeste-te cu ce ai in mod sigur.

Exista multi factori care ne influenteaza comportamentele si care pot predispune o persoana sa minta; asa cum spuneam, toata lumea minte - diferenta este in frecventa, scopul si gradul in care se minte.

De ce unii mint, in situatii in care adevarul le-ar fi mult mai de folos? Se pare ca in situatii de acest gen, continutul minciunii nu este asa de important ca simplul fapt de a minti. Exista minciuni ocazionale, la care cu totii apelam, mai mult sau mai putin constient si, de asemenea, minciuni atat de frecvente, incat duc la un comportament compulsiv care afecteaza intreaga personalitate – si aceasta este forma extrema a minciunii, expresia unei patologii psihologice.

Forma extrema a minciunii, cunoscuta sub numele de “pseudologie fantastica”, este o tendinta de a minti a unor persoane inteligente, care duc lipsa de atentie si care cauta sa fie protagonistele unei povesti, pe care ajung sa o creada si ele. Referitor la aceste persoane, psihologii spun ca nu este vorba despre un creier bolnav, ci despre un comportament imatur, ce se poate agrava si poate ajunge sa creeze o viata falsa.

Mincinosul patologic ajunge sa creada minciunile pe care le spune, ajungandu-se, incet dar sigur, la o problema grava de personalitate: stima de sine scade treptat, are nevoie de interesul altor persoane, pe care il castiga spunand povesti atractive; cand este descoperit, poate chiar sa se imbolnaveasca din punct de vedere psihic si mai rau, sau sa inventeze alte situatii, alte personaje, pentru a starni interesul celor din jur si a atrage din nou atentia lor.

Psihiatria descrie mitomania ca:

• Tendinta constitutionala de a altera adevarul, tendinta la fabulatie, la minciuna si la crearea de fabule imaginare;
• Tendinta patologica mai mult sau mai putin voluntara si constienta, nu este deci doar actiunea de a fabula sau de a minti, ci este o veritabila constitutie, un tip de dezechilibru care determina individul sa elaboreze in permanenta relatari de evenimente si de acte care nu au avut loc, dar despre care celalalt este facut sa creada ca autorii relatarii au fost martori si actori, descriindu-se, in general, intr-o pozitie avantajoasa.

Oameni diferiti spun diferite tipuri de minciuni din diferite motive. Afirmatia in sine pare sa fie un truism. Fiecare persoana tinde sa aibe o maniera proprie in care gestioneaza „adevarul” sau ceea ce considera a fi adevarat. Este vorba nu doar despre comunicarea inselatoare cu ceilalti, dar si despre maniera in care ne auto-dezamagim. Personalitatea este importanta in determinarea acestor tipare sau moduri de a-i insela pe altiii si de a ne insela pe noi insine, iar stilul in care o facem este un aspect al personalitatii fiecaruia.

Se minte pentru a fi acceptat, pentru a avea succes. Pentru a obtine avantaje in munca, pentru a scapa de necazurile vietii cotidiene, pentru a evita controale si critici, dar si pentru a nu crea neplaceri: minciunile in scopul binelui.

Din punct de vedere evolutiv, se spun minciuni mai ales pentru a-ti salva viata. Un studiu care urmeaza sa fie publicat curand in “Journal of Nonverbal Behavior”, efectuat de Luigi Anolli, arata ca “minciunile altruiste” se spun mai ales partenerilor, rudelor si prietenilor, in timp ce minciunile “egoiste”, care fac rau aproapelui, sunt spuse strainilor.

Sinceritatea – norma a conduitei sociale sau tabú social?

„Si in fond, ce este o minciuna? Adevarul mascat…” Lord Byron

La unele popoare minciuna are un rol social mai important decat la altele. De exemplu, in cultura chineza, bazata pe armonie si imagine, copiii sunt invatati sa minta inca de la gradinita, pentru a intari legaturile de grup, iar a spune adevarul este considerat un comportament prostesc. De altfel, pentru orientali in general, a fi sincer poate constitui o incalcare a conduitei sociale.

Si daca la musulmani inselatoria este condamnata de Coran, minciuna prin omisiune, lucrurile nespuse din pudoare sunt la mare pret, iar a-l intreba pe un barbat ce mai face sotia lui este o ofensa grava.

In sistemul occidental, adevarul reprezinta o valoare numai la nivel teoretic. A fi cinstit nu inseamna sa spui adevarul in orice ocazie si cu orice pret, ba chiar, in opinia psihologilor, capacitatea de a tine un secret este chiar o dovada de maturitate si independenta - doar copiii ii povestesc totul mamei, adultii mai stiu sa si taca.

“Calitatile obligatorii” ale mincinosului

„Mincinosul are nevoie de memorie buna.” Pierre Corneille

O echipa de cercetatori din Pennsylvania a descoperit ca, atunci cand omul minte, sunt activate alte parti ale creierului decat atunci cand spune adevarul, activitatea cerebrala se intensifica in zonele responsabile cu inhibarea reactiilor (autocontrol), monitorizarea erorilor si concentrarea atentiei.

Realitatea este urmatoarea: creierul nostru este pregatit sa spuna intotdeauna adevarul, in timp ce pentru a minti trebuie sa se organizeze si sa actioneze ca in fata unei solicitari neprevazute.

Mincinosul trebuie sa aibe o atentie distributiva foarte bine dezvoltata, sa retina minciunile si circumstantele in care a mintit, si chiar isi dezvolta abilitati de a minti cu naturalete maxima, incat pentru persoana mintita, totul poate deveni extrem de confuz, mai ales ca se poate minti cu o privire, se poate minti cu un gest, se poate minti cu un cuvant. Si totusi… “Ulciorul nu merge de doua ori la apa – ori se sparge, ori se crapa”, spune un vechi proverb romanesc.

Mint si animalele sau doar oamenii?

“Minciuna - o strategie pentru a obtine acel ceva in plus pe care crezi ca nu il poti obtine spunand adevarul.”

A te preface este lucrul cel mai natural cu putinta dar, mai mult, nu este o prerogativa exclusiva a fiintelor umane, copii si adulti, ci si a lumii animale. Cercetarile asupra comportamentului animalelor (etologie si sociobiologie) sunt instrumente foarte utile in intelegerea rolului instinctelor in cadrul diferitelor specii. Aceste cercetari ne permit o intelegere mai buna a functiilor de baza ale creierului care ar sta la baza comportamentelor umane.

Studierea comportamentelor inselatoare la animale pot avea importante implicatii in evidentierea factorilor care influenteaza diferitele tipuri de minciuna la oameni, fie de natura verbala, fie non-verbala.

Minciuna este o strategie atat de veche incat cercetatorii scotieni Richard W. Byrne si Nadia Corp, care au studiat grosimea scoartei cerebrale a primatelor, au datat-o din perioada raspandirii marilor maimute pe Terra, in urma cu 12-14 milioane de ani. Pe masura ce volumul scoartei cerebrale a crescut creierul “s-a specializat” in minciuna.

Exista maimute extrem de abile in a insela. Iata un exemplu: un babuin (mascul) a prins o antilopa pe care nu ar fi vrut sa o imparta cu femela. Femela insa, mai abila, i-a distras atentia prin mijloce „feminine”, a inceput sa-l alinte si sa-l mangaie pana cand el a uitat cu totul de prada, apoi i-a furat prada si a fugit. (Lewin 1987)

Pinocchio sau pericolul „mastilor”

Conform lui Harry G. Frankfurt, profesor de filosofie la Universitatea Princeton, “On Bullshit”, aprofundeaza tendinta omului de “a spune gogonate”: nascociri sau literalmente “minciuni sfruntate”, care sunt mai rele decat minciunile simple, “deoarece mincinosul ignora deliberat adevarul, dar il cunoaste. Cel care spune minciuni sfruntate, in schimb, nu este interesat de adevar”.

Faptul ca omul a devenit atat de bun in a turna minciuni, in opinia lui Frankfurt, este in functie de traiul intr-o societate democratica “marketing-oriented” - orientata spre economia de piata. Totul depinde de asa-numitul “control inhibitor”, cu alte cuvinte de capacitatea de a tine in frau limba la momentul oportun si de a inlocui prima reactie instinctiva, de obicei negativa, cu una mai diplomatica.

Asa cum relateaza revista Scientific American, psihologul american Robert S.Feldman a filmat in ascuns studenti de la Universitatea unde preda, Massachusetts Amherst, in timp ce vorbeau cu un strain si apoi le-a cerut sa analizeze inregistrarile si sa dezvaluie cate minciuni au spus in cursul intalnirii: 60 la suta au recunoscut ca au mintit cel putin o data in zece minute de conversatie. Atat fetele cat si baietii au spus minciuni cu aceeasi frecventa. Dar, a remarcat Feldman, fetele pentru a-l face pe strain sa se simta mai in largul sau, iar baietii pentru a lasa o impresie buna.

Toti avem un Pinocchio in noi, un „copil interior al trecutului” si e indicat ca acest copil interior sa fie asumat si acceptat. Situatiile care au generat acest Pinocchio interior trebuie analizate si evaluate, intelese, prin alinarea durerii copilului si prin absorbirea constienta a invataturii pe care ne-a oferit-o lectia respectiva.

Astfel, situatiile mai putin favorabile nu vor fi sterse, nu stergerea trecutului trebuie sa apara, ci amplasarea acestuia intr-un context mai larg, in care compasiunea, asumarea acestei fatete a personalitatii vor formeaza un nou cadru de referinta pentru vechiul tipar – iar prin aceasta, il transformam pe acel Pinocchio interior si ii vom zambi cu intelegere.

Cand ocolim adevarul negam, de fapt, o parte din fiinta noastra, evitam sa ne prezentam asa cum suntem in realitate si, mai mult, esuam „cu succes” in a-i face pe ceilalti sa aibe incredere in noi.

Simpaticului personaj al lui Collodi, Pinocchio, ii crestea nasul atunci cand spunea o minciuna. Pana la urma, intr-o dimineata, papusa din lemn, preschimbata in bine, s-a trezit ca a devenit un vioi, frumos si inteligent baietel cu ochii albastri. Oamenii care ajung prizonierii propriilor neadevaruri se pot trezi ca nu-si mai pot recunoaste chipul atunci cand, intr-o dimineata, se privesc in oglinda.

A-l re-cunoaste in noi pe Pinocchio, inseamna si sa ne constientizam ‘’umbra'’, adica acea parte din noi pe care o negam, nu o acceptam dar care iese la suprafata chiar cand nu te astepti.

Umbra asta e de fapt ‘’sacul'’ mare pe care il tragem dupa noi prin viata si contine de obicei cam tot ce au reusit altii sa reprime la noi (ce nu le-a placut parintilor la noi, lucruri considerate in general neacceptate de mediu - cu toate ca vocea noastra interioara ne indeamna sa le facem, nu sa le evitam…) dar si impulsuri sau emotii naturale de care ne-a fost vreodata rusine.

Umbra contine toata energia vitala a copilului interior si care a fost catalogata de altii drept revolta, sexualitate, emotie etc. - si chiar nevoia de odihna, de visare cu ochii deschisi, care este posibil sa fi fost criticate si catalogate de catre altii drept lene…

Sacul personal al fiecaruia contine un amestec diferit de ‘’fructe interzise'’, desi uneori putem avea o umbra comuna cu alte persoane. A-ti constientiza „umbra” inseamna de fapt a merge mai departe si a fi in contact cu tine.

Acum ca e clar pentru tot prostu, sa zic asa, cum sta treaba cu mintitu... eu vreau sa te intreb de ce ma minti...mai ales ca sti cat de mult inseamna pt mine sa fi sincer/a cu mine. Si sti ca (te) simt... si proasta fiind, am cautat sa vad daca ma insel cumva; si normal ca m`ai mintit, am avut dovada in mana. N`am putut sa`ti spun atunci, si nici chiar in zi de azi nu am putut sau nu am avut curajul sa`ti spun. Probabil pentru ca mi`e frica de o cearta inevitabila deviata de acest subiect; si sunt sigura ca daca iti spun ce ma macina o sa fiu de`a dreptul suparata pe tine... of si nu vreau sa fiu. Prin urmare... ma mint in continuare ca nu m`ai mintit (chiar daca am vazut alb pe negru ca asa e) doar pentru a ignora cu desavarsire un motiv de disputa intre noi. Undeva in idiotenia mea iti gasesc scuze, gandindu`ma ca poate TOTUSI nu e asa cum am vazut eu si POATE aveai tu un motiv bun sa faci ce`ai facut, si sa`mi ascunzi asta. Am nevoie de sufletul meu...am nevoie sa`i spun tot... cu lux de amanunte si sa ma ajute, sa ma linisteasca si sa ma indrume! Ce sa ma fac...? daca se intampla ceva si o sa izbucnesc? ce sa fac? ce sa fac? ar trebui sa`i spun si s`o rezolvam nu? dar nu vreauuu!!! stiu ca daca o spun cu voce tare o sa ma supar in adevaratul sens al cuvantului si nu vreau! ntz!! sa nu mai minti! sau fa in asa fel incat, chiar daca te simt, sa nu mai gasesc chestii care sa`mi confirme ca am dreptate. Nu ma lasa sa ma indepartez de tine...

Minte`ma... dar minte`ma frumos.

El si Ea

2010-03-05T23:29:00.004+02:00

EL imi acapareaza gandurile, ma invaluie, ma ia cu EL si ma duce departe de haosul meu. Ma face sa plutesc printre vise, dorinte, amintiri si stele. Uit de mine si de oricine. Uit sa simt lumea din care fac parte pentru ca prefer lumea NOASTRA. La fel si tu, te indepartezi de lumea ta, vi sa ma iei de mana, si iata`ne! Am ajuns acolo unde avem voie sa stam impreuna, doar noi doi. Undeva la mijloc. Iar apoi realizez ca EA ma tine de mana. Ma simte. Ma intelege. Stie unde sunt si ma lasa sa`mi traiesc momentul. Uneori ma vede ca zambesc si se bucura. Nu ma critica. Ma asteapta. Stie ca mereu il iubesc mai mult si nu se supara.

Maresc pasul ca sa nu raman in urma. Timpul nu ma lasa sa ma odihnesc deloc. Ma ia intotdeauna prin surprindere si imi rade in fata. Sunt obosita si ma doare tot. Incep sa ma masez, complet nedumerita si imi notez sa merg la medic, sa vad daca nu e ceva despre care trebuie sa`mi fac griji. Sunt sigura ca e vorba de inima mea, care fie solicita mai multa atentie, sau e atat de plina de chin, incat trebuie sa imprastie durerea in tot corpul, pentru a se alina. Fiecare muschi care se zbate corespunde durerii pe care o simt in interior.

EL e lumina mea. EL ma face sa merg mai departe si sa`i arat ca pot. Stiu ca pot pentru EL. Si EA... nu ma lasa sa uit sa traiesc si in realitatea mea. EA e cea de la care aud acum cuvinte de incurajare si alinare. EA ma strange tare si parca ar vrea sa`mi ia durerea. Stim amandoua ca nu poate, dar EA incearca neincetat. Poate o sa reusesca intr`o zi. Iar in acea zi o sa`i datorez fericirea. Nu ii spun, dar EA stie cat de mult inseamna pentru mine, ii arat si ea simte ce vreau sa stie.

Prietenul nevazut

2010-02-24T19:53:00.002+02:00

In zilele noastre, poluarea, sub toate formele sale, a ajuns la cote alarmante. Modalitatile sunt dintre cele mai diverse. Fara sa vrem sau sa stim, ne-am "imprietenit” cu ea, convietuim si chiar facem echipa buna impreuna. "Simbioza om-poluare”. Ne "poluam" unii pe altii si, poate este doar o parere, s-a creat o simbioza om - poluare. Dar ce facem? Ne infratim cu inamicul? Va mai amintiti oare ca era vorba de legatura om - natura, din care noi, fintele umane, ieseam cei mai castigati (aer curat, oxigen, apa, pamant pe care sa-l exploatam, biodiversitate si alte resurse), de care ne-am folosit si ne folosim bucurosi ca de niste daruri "gratuite" si inepuizabile de la mama Natura. Si, dintr-odata, pare-se ca aceasta legatura s-a mai schimbat si, nemultumitori, intoarcem spatele acestor bogatii naturale, vitale. Un scenariu al unei zile obisnuite ne va demonstra afirmatia "simbioza om - poluare". Te trezesti dis-de-dimineata si deschizi fereastra asa cum este bine si sanatos, pentru a lasa aerul curat sa-ti invadeze camera... Stupoare!!! Concentratia de azot prea mare din aer a ajuns sa fie detectata si de un pusti care se pregateste sa plece la scoala devreme si care stie inca de mic de la parinti sau din auzite ca in orasul sau exista Combi-natul Chimic X, care nu respecta aproape deloc normele privind protectia mediului si prefera sa plateasca amenzi (convenabile in ceea ce priveste cuantumul), in locul retehnologizarii sau investirii in aparatura ecologica... Si uite asa ti-ai "aerisit” plamanii si camera cu ce s-a putut si nu cu ce ti - ai fi dorit. Apoi mergi in bucatarie si iti pregatesti micul dejun: cateva feliute de salam invadat de E-uri (care mai de care mai pretentioase doar ca nume!), un iaurt (plin de amidon si de gelatina), cafea sau poate un suc natural 100% - vorba vine... Daca esti fumator, savurezi cu un nesat teribil tigara mult asteptata ca pe o izbavire, autopoluandu- te de dimineata, ca sa incepi cu bine ziua. Ba mai grav, ii obligi si pe cei cu care convietuiesti sa inhaleze fumul tau, realizand astfel o poluare pasiva a acestuia mult mai grava, in timp, decat fumatul activ. Noroc cu noile prevederi legale care impun o serie de restrictii in privinta fumatului!!! Termini micul dejun si fuga, fuguta la masina, caci mersul pe jos nu mai este prea agreat si a devenit aproape o corvoada pentru omul modern. Bagi cheia in contact, pornesti si pleci! Gazele de esapament isi fac si ele datoria si "participa” cu o cota de poluare de bun-simt - in sensul de a-si face simtita prezenta. Si uite asa incepe o noua zi... Zumzet de masini si de claxoane, toti dorim sa ajungem la serviciu, la scoala sau la gradinita si ne poluam fonic, unii pe altii, inca din zori.

Capcana din calculator. Ajungi la birou, dai civilizat “buna dimineta” colegilor si deschizi calculatorul atat de indispensabil in zilele de azi. Si lucrezi, iar lucrezi, poate chiar si fara ecran de protectie, si radiatiile nemiloase te patrund si se acumuleaza cu fiecare ceas, cu fiecare zi, cu fiecare saptamana. Mai faci si cateva zeci de copii la xerox si il incingi bine de tot, iar biroul parca sta sa ia foc de la atatea "emanatii”. Pleci de la birou si poate vrei sa mergi la o terasa. Dai iar mana cu poluarea (bat-o vina!). Poluat e aerul pe care il inspiri (terasa e plasata pe un trotuar, doar ca e ingradita de copacei artificiali ca sa "mimeze” natura); poluat este aerul si de la fumul de la vecinul de masa si tot asa... Ajungi acasa si o iei la rand cu indeletnicirile... Vrei sa mananci, pentru ca avem nevoie si de proteine, dar ce? Daca-i carne de pui e "AVIARA”, daca e peste are "FOSFATI”, si uite asa, incet, incet, dupa ce ai mai vizionat un film si ai salvat in memorie doza de violenta si de agitatie, te indrepti spre vastul dormitor ca sa te odihnesti dupa o zi de munca si activitate. Deschizi iar geamul si inspiri un aer poate putin mai curat ca dimineata si mai rece... Si tot asa, zi de zi, primesti in dormitorul tau si in viata ta, cu fiecare clipa, o farama de poluare azi, o alta maine... Asa-i ca ti-ai gasit un prieten? Sau n-ai stiut?

( Lect. univ. drd. Angelica Cobzaru, Univ. "George Bacovia” Bacau)

Free Hugs!

2010-02-09T15:12:00.002+02:00

De căte ori nu ţi-a lipsit o îmbrăţişare ? De câte ori nu te-ai simţit cel mai singur om de pe planetă ? De câte ori oare , nu ţi-ai dorit sa fi îmbrăţişat de un prieten , de o prietenă , de iubită , de iubit , de mamă ,de tată , de oricine ? De câte ori nu ţi-ai dorit o îmbrăţişare gratis , fără sa fie condiţionată de ceva anume , sa fie o îmbraţişare sinceră ? De câte ori .. ? Şi întrebările ar putea continua.

O îmbrăţişare sinceră nu costă nimic , dar totuşi este atât de “scumpă” , o îmbrăţişare sinceră nu ţine decât 5-6 secunde dar te face sa te simţi îmbrăţişat de zeci de ore .

Uneori ai da orice.. sa fi îmbrăţişat(ă) de un el, o ea , atunci cand acea îmbrăţişare este sinceră , gratuită . Este mai presus de orice , de bani , este mai importantă decât o vedem noi de obicei , devine imposibil de înlocuit atunci când ea lipseşte , de aceea îmbrăţişează-ţi bunicul , bunica , vecina , vecinul , tatăl , mama, iubitul , iubita , persoanei respective i-ar putea lipsi îmbrăţişarea ta..

Campania “FREE HUGS” este una din cele mai răspândite campanii de acest gen de pe mapamond , fiind derulată în peste 80 de ţări , printre care , de câţiva ani şi în oraşe din Romania cum ar fi Timişoara , Iaşi sau Craiova .

Prima “Imbrăţişare gratuită” a fost iniţiată de australianul Juan Mann , în anul 2004 , care povesteşte începutul acestei minunate campanii :

“Locuiam in Londra cand viata mea a avut o turnura radicala si a trebuit sa vin acasa. Cand am ajuns in Sydney, tot ce aveam era o geanta plina de haine si o lume plina de probleme. Nimeni nu m-a intampinat la sosire cu Bun venit si nu am putut suna acasa. Am ajuns un turist in propriul meu oras.

Stand acolo la terminalul de sosire si privindu-i pe ceilalti pasageri cum isi intalneau prietenii si familia care-i astepta deja, cu braje larg deschise si fete zambitoare, imbratisandu-se si razand, am dorit si eu ca sa existe cineva care sa ma astepte si pe mine. Cineva care sa fie fericit sa ma vada. Sa imi zambeasca. Sa ma imbratiseze.

Deci am luat un carton si un marker si am facut o pancarta. Am cautat cea mai populata intersectie de pietoni din oras si am ridicat aceasta pancarta deasupra capului, cu cuvintele Free Hugs inscriptionate pe ambele parti.

Timp de 15 minute, oamenii se uitau pur si simplu prin mine. Prima persoana care s-a oprit, m-a batut usor pe umar si mi-a spus faptul ca in acea dimineata cainele ei tocmai murise. Mi-a spus cum in acea dimineata s-a implinit exact un an de la moartea singurei fice intr-un accident de masina. Cat de mult lucrul de care ea avea nevoie acum, cand se simtea cea mai singura persoana din lume, era o imbratisare. M-am aplecat pe un genunchi, ne-am pus mainile unul in jurul celuilalt si, atunci cand ne-am despartit, ea zambea.

Cu totii avem probleme si cu siguranta ale mele nu se comparau cu ale dansei. Dar sa vezi cum cineva care era asa de abatut a zambit chiar si pentru o secunda… a meritat.”

Weight of the world

2010-01-29T21:43:00.004+02:00

It's like, chasing shadows

I never seem to win

Just when I'm over you

I feel myself falling again

No hope of grace,

I'm loosing faith

All I can do is pray..

Can u hear me?

Cuz it feels like the weight of the world...

Have the angels turned their back on me

It feels like the weight of the world

Can't let go of what we use to be

And though my cries have gone unheard and I'm left on my knees

It feels like the weight of the world

Cuz I still remember how it felt

When u loved me..when u loved me oh..

I got no rule to follow,

Left with no eyes to see

No love to borrow,

since u left I can barely breathe

In my lonely place and it can't be traced

All I can do is pray..

Can u hear me?

Love me again or set me free

Love me again

Love me again or set me free

Cuz I still remember how it felt

When u loved me..

You loved me oh..

Say u love me, again..

When u love me...

Mi`ai spus ca poate...

2010-01-25T20:39:00.003+02:00

Am crezut...

ca nu mai pot plange.

Am descoperit...

ca se poate.
Am vrut sa...plec,

sa trec mai departe.

Dar nu se poate.
Am vrut sa zbor....

m`am impotmolit...intr`un nor.

Am vrut sa fiu...mi`ai zis :

nu`i prea tarziu.
Am vrut sa ajung la tine, chiar si inot,

abia atunci mi`am dat seama ca...

nu stiu, ca nu pot.

Am vrut sa fiu cu tine...

mi`ai zis asteapta sa treaca si maine.
Am crezut ca...totul va fi bine.

Am descoperit insa...

ca totul tine de tine.
Am vrut sa fac mereu...

sa`ti fie tie bine.

Tu mereu ma`ntrebi ...

ce`i cu mine?
Ei bine....nu se poate.

Sperante, vise`s toate fermecate...

In cutia cu lucruri uitate.
Am vrut sa zambesc...

mi`ai zis ca: maine...poate.

Am vrut sa strig, sa dau din coate...

Mi`ai zis ca: nu se poate.
Si mi`ai mai zis ca:ma iubesti...

ca sunt printesa din povesti ...

Ca impreuna vom trece peste toate...

Cum se face ca sunt singura in noapte?

Am invatat.

2010-01-25T19:58:00.005+02:00

Am invatat ca exista oameni pe care ii iubesti neconditionat cu tot cu defectele lor.

Am invatat ca acei oameni se numesc PRIETENI.

Am invatat ca nu trebuie sa ai incredere in toata lumea dar atunci cand hotarasti sa acorzi incredere cuiva ea trebuie sa fie deplina.

Am invatat sa iert si sa trec mai departe.

Am invatat sa ma resemnez, atunci cand nu mai exista solutie sau scapare.

Am invatat ca dragostea e ca un joc de copii, in care atunci cand te`ai plictisit iti iei jucariile si pleci acasa

Dar...am invatat ca dragostea inseamna loialitate, pasiune, incredere si mai ales daruire.

Am invatat ca daca vreau sa fiu frumoasa, trebuie mai intai sa cred eu asta si apoi, ceilalti se vor molipsi de la mine.

Am invatat ca oricat de mare ar fi durerea un zambet este de ajuns ca sa te simti mai bine.

Am invatat ca o magaiere pe obraz poate fi mai tandrq decat orice sarut pasional.

Am invatat ca nimic nu este infinit si ca orice are un inceput, are si un sfarsit.

Am invatat ca fiecare dintre noi e "normal" si "ciudat" in felul lui.

Am invatat ca unele vise sunt pur si simplu imposibile.

Am invatat ca pot face orice, daca imi doresc.

Am invatat ca timpul trece cu sau fara mine.

Am invatat ca o amintire e mai pretioasa decat un suvenir.

Am invatat ca nimic nu e intamplator.

Am invatat ca primim semne la tot pasul.

Am invatat ca norocul ti`l mai faci si singur.

Am invatat ca soarta nu e de vina pt greselile noastre.

Am invatat ca simpla atingere a buzelor celui iubit te poate duce pe nori...

Lista poate continua, in fata vietii toti suntem ca niste copii, depinde de fiecare cat si cum invata. Tu? Ce ai invatat?

When you have everything, what could you possibly desire?

2010-01-24T00:07:00.002+02:00

“Take my hand … it seems you got lost here… How glad I found you!

Take my hand … and together we can find the way…

Take my hand … it seems that you lost smile. But it’s ok. You can get one from me.

Take my hand… Wipe your tears… Now it is not a place for them. But if you will ever need, I offer these salty spots. I have enough…

Are you afraid of something? You should not be afraid. You are no longer alone. You have never been. Hold my hand and you’ll feel that!

Tell me why you sigh… You need anything?

Support? You always have it!

A good idea? Hem… the sky is not always cloudy!

Sun? It’s always there… but you receive the light…

Want water? Enjoy the rain!

A good word? Hem… I’ll whisper that at your ears…

Want sea? I give you a grain of sand in a shell.

A treasure? My life is one you already have … and yours too!

A book? I just have a few words that can give from my heart to keep them in your heart…

A dove? I offer you a feather…

A song? Listen nature!

A flower? Here a petal!

A prayer? I can teach you, so you always have it…

Want the sky? Look up!

A poem? Listen to my voice…

Want a dream? Close your eyes!

You want emotions? Feelings? You found them in what you get and what give… and in people…

Want Spring? I’ve kept a snowdrop dried up…

Or Autumn? Red pale leafs lying in a book drawing…

Hold my hand… and do not move away…

See how easy it is to have everything? Earth, water, perfumes, stars, flames, fruits, sweets, seasons, mountains … You need only parts of a whole … “

Just call me … when you need something …

“Take my hand … it seems that you lost me here … How glad I found you!”

(And when you have His love, you got HIM!)

Copacul fermecat

2010-01-22T19:31:00.002+02:00

Zambeste tuturor.
Construieste un album de familie.
Numara stelele. Imita o persoana pe care o iubesti.
Suna-ti prietenii. Spune-i cuiva “Mi-e dor de tine!”
Vorbeste cu prietenul tau imaginar. Aminteste-ti sa fi copil.
Sari coarda. Uita cuvantul “ranchiuna”. Spune “DA”.
Tine-ti promisiunile. Razi! Cere ajutor. Schimba-ti pieptanatura.
Fugi cat de tare poti .Canta……. Aminteste-ti de o aniversare. Ajuta un om sarac.
Termina un proiect. Gandeste! Iesi pentru a te distra. Ofera-te voluntar.
Rasfata-te intr-o baie cu spuma. Fa cuiva o favoare. Asculta cantecul greierilor.
Viseaza cu ochii deschisi. Inchide televizorul si vorbeste. Fii amabil!
Da-ti voie sa gresesti. Iarta! Multumeste pentru soare si curcubeu.
Arata-ti deschis fericirea. Fa un cadou. Accepta un compliment. Priveste atent o floare.
Interzice-ti sa spui “Nu pot!” timp de o zi. Traieste-ti clipa! Continua o traditie
a familiei. Incepe o alta zi. Astazi nu iti face griji! Exerseaza curajul in lucrurile mici.
Ajuta un vecin la greu. Mangaie un copil care sufera. Asculta un prieten.
Priveste fotografiile vechi. Imagineaza-ti valurile marii. Joaca-te cu jucaria ta
preferata. Da-ti voie sa fii simpatic. Saluta-ti primul noul vecin.
Fa pe cineva sa se simta bine-venit. Promite cuiva ca il vei ajuta.
Aminteste-ti ca nu esti singur. Lauda intreit o fapta buna.
Primeste in sufletul tau si in casa ta un catel de pe strada.
Hraneste-l! Vorbeste-i! Pastreaza-l!
Sterge lacrimile de pe un obraz.
Cumpara-ti o ciocolata.
Imparte-o cu un
pofticios. Fii iar
curios. Gaseste
un lucru nou,
ceva frumos,
ceva interesant.
Da-te in leagan.
Citeste o poveste.
Povesteste-o unui
copil. Scrie o poezie.
Daruieste-o “jumatatii” tale.
Stai drept. Sadeste un copac.
Multumeste-le celor de la care ai invatat.
Sadeste si tu un arbore al vietii in inima si sufletul cuiva!

Things to do before I die

2010-01-22T15:19:00.015+02:00

1.Sa termin lista.
2.Sa plec in Anglia
3.Sa merg la un concert de muzica clasica
4.
5.Sa`mi fac prieteni noi.
6.Sa mananc spaghete in Italia
7.Sa `mi fac parintii mandri
8.Sa nu uit nimic
9. Sa fac o poza demna de o rama si`un perete
10.Sa nu renunt la “chestiile” mele
11.Sa nu devin o ciudata alb-negru
12.Sa fac un an de voluntariat undeva departe
13.Sa fac turul lumii cu prietenii.
14. Sa fac bungee jumping
15. Sa zbor cu balonu`
16. Sa fiu domnisoara de onoare
17.Sa fiu mireasa (intr`o zi cu soare)
18.Sa am un baiat
19.Sa urc un munte pe care nu m`as crede in stare sa`l urc
20. Sa jefuiesc ceva (preferabil o banca)
21. Sa citesc o carte in bibliteca.
22.Sa public ceva intr`o revista
23.Sa invat sa cant la chitara
24.Sa surprind lumea din jurul meu
25.Sa dau o petrecere ( peste 50 de invitati cel putin)
26. Sa fac pe cineva sa planga de fericire.
27.Sa salvez viata cuiva
28.Sa beau tequila pe (o) plaja.
29.Sa trimit un mesaj intr`o sticla (+ balon)
30.Sa fac cinste cu un rand unui bar intreg intr` o seara obisnuita
31.Sa conving cat mai multe personae sa nu mai arunce gunoie pe jos.
32.Sa organizez un proiect ecologic
33.Sa invat sa calaresc
34.Sa plec intr`o croaziera de o saptamana pe ocean
35.Sa merg intr`o casa bantuita (nu singura)
36.Sa vizitez cat mai multe muzee
37.Sa am o casa cu doua etaje, piscina si o curte foarte mare
38. Sa vad un leu in salbaticie
39. Sa dorm pe o banca
40.Sa intru Intr`o fantana arteziana in plina zi
41. Sa invat sa gatesc
42.Sa mi se aduca micul dejun la pat
43.Sa mi se fac un masaj professional (total)
44. Sa iubesc mereu
45. Sa scriu
46.Sa am o casa de vacanta la mare.
47.Sa castig un premiu
48.Sa povestesc nepotilor ce viata am avut si sa incep mereu cu “pe vremea mea…”
49. Sa ma ofer voluntar intr`o cauza nobila.
50.Sa ma joc cu un mim
51.Sa nu am regrete
52. Sa`mi ascult instinctele
53.Sa nu ma multumesc cu putin
54. Sa nu accept nimic din ce nu`mi convine
55.Sa am grija de ai mei.
56.Sa merg la reuniunea de 10 ani a liceului
57.Sa depanez amintiri vechi de zeci de ani
58.Sa ajung in camera cu fluturi
59. Sa am un loc de munca bine platit
60.Sa`i fac o farsa sefului
61.Sa nu ma apuc de fumat
62.Sa`mi fac un tatuaj de cel mult 2 milimetri
63.
64.Sa merg la deschiderea unui film
65.Sa fiu in doua locuri deodata
66. Sa am o stea
67.Sa conving pe cineva sa nu`si faca rau
68. Sa mint pentru o cauza nobila
69.Sa fiu “consilierul personal” al ciuva
70.Sa castig la loto
71.Sa donez sange
72.Sa ma urc in masina si sa plec la drum fara sa stiu unde o sa opresc
73. Sa petrec o noapte intr`un hotel de 5 stele
74.
75.Sa iau cina cu cineva intr`un restaurant gol
76.Sa fiu ceruta in casatorie intr`un mod original
77.
78.
79.Sa gasesc o comoara (sau ceva ingropat/ascuns de cineva)
80.Sa inot cu un delfin
81.Sa spun cuiva necunoscut povestea vietii mele
82.Sa imi dau intalnire cu un baiat pe care nu`l cunosc
83.Sa donez bani in scopuri caritabile
84.Sa particip la un carnaval
85.Sa ajung la Mount Rushmore
86.Hollywood
87.Sa stau o zi intreaga dezbracata
88.Sa dansez o noapte intreaga si apoi sa merg la lucru fara a ajunge acasa inainte
89.Sa petrec o zi la Disneyland
90.Sa particip la un protest
91.Sa nu devin vegetariana
92.Sa vizitez Machu Picchu
93.Sa conduc across route 66
94.Sa fie Alex doctor
95.
96.
97.
98.
99.
100.

Have you ever...?

2010-01-10T18:40:00.005+02:00

Ai simtit vreodata ca nu mai are rost? nimic sau tot, nu mai are rost? Sa fie doar o faza? o perioada nasola prin care trecem toti?

Ai simtit vreodata nevoia sa uiti de tot, toate si toti? Ti`ai dorit vreodata sa pleci atat de departe incat sa nu te gaseasca nimeni? Nici macar propria`ti constiinta? Nu te`ai gandit niciodata la cum ar fi sa plutesti pe un nor? N`ai visat sa te poti gandi la cineva si acea persoana sa apara imediat langa tine? Nu ca ar fi perfect? Cum ar fi sa-l/o poti lua de mana si sa va pierdeti in lume, in iubire, in vise, in soare si rasete, in culori... ( "visul asta este usa din pragul nebuniei").

Ai simtit vreodata ca te schimbi? Pur si simplu gandirea ta se schimba. Esti constient de asta, sti motivul pentru care se intampla, sti exact cand a inceput, sti tot. Dar e ciudat nu? Si e greu de spus daca e buna schimbarea asta sau nu.

Inca sunt in stare de soc si nu pot sa inteleg cum pot unele persoane sa minta si sa manipuleze in halu` asta. Personalitate dubla? Un cacat... 100 de personalitati cel mai probabil. Si totusi, credeam ca fiecare dintre noi are o constiinta; cat de mica ea, dar credeam ca exista. :)) Si dupa ma intreb eu mirata oare de ce ma schimb? Pai cum sa nu ma schimb cand am "placerea" de a cunoste astfel de ... hai sa le zicem oameni. Ntz ntz... ma repet :tot eu`s aia proasta:)). Asa`mi vine sa rad, dar nu`i rasu` meu...
Si...ai avut vreodata sentimente multiple pentru o persoana? Ceva de genu... Te urasc, mi`e greata de tine, nu te suport, as vrea sa nu te mai vad in fata ochilor, dar ma faci sa rad si as vrea sa stai cu mine; ma faci sa ma simt bine si`mi esti drag. Si mie mi`e greu sa inteleg; e ciudat ce`i drept.:-j NU`i asa grav oricum.

Cre`ca am nevoie de o pauza...

Ţapă

2010-01-08T04:41:00.005+02:00

Ma gandeam eu asa, in prostia mea, oare cate ţepe tre sa iau pana sa invat si eu unele chestii? Adica da, e ok sa ai incredere in ppl, dar la mine parca e exces de incredere, si probabil de`aia o musc asa des.Nu poti sa crezi tot ce`ti zice o persoana pe care o cunosti de cateva ore...si dupa, vezi Doamne, mai sunt si dezamagita cand aflu cum sta treaba si cate minciuni mi`au fost bagate pe gat. Dar hey...nu e vina lui/ei. Eu sunt aia proasta care pune botu.

Ce sa zic...Cu faze de genu mi se demonstreaza din nou ca eu nu`s ca restu, si ca INCA sunt pe nori, si INCA am prea multa incredere in straini, si INCA am impresia ca toti sunt ca si mine, si INCA sper la o lume asa cum cred eu ca ar trebui sa fie. Banuiesc ca nu pot sa`i schimb pe toti dupa cum sunt eu...ci trebuie sa devin eu o scorpie si o imputita care se joaca cu mintile tuturor si careia nu`i pasa de sentimentele altora, cat timpt isi atinge scopurile. Si toate astea ca sa invat sa`mi fie bine.

"Si daca dragoste nu e, parca e bine" Cam asta simt acum. Nu as suporta sa ... sa mai pierd pe cineva. Pe nimeni. Nu poti sa`mi dai si dupa sa`mi iei. Nu se face! Nu se arunca cu pietre in suflete dezmembrate. E ca si cum sufletul ar fi construit din beţe de chibrite, si dupa ce ai reusit sa le aranjezi cat de cat, vine cineva din exterior si sufla putin. Adica iti distruge intr`o secunda tot ce`ai construit tu cine stie in cat timp si cat de greu. Si nu ai ce sa`i faci persoanei respective...nu poti sa te razbuni...defapt poti, dar na...eu nu`s genu. Poate ar trebui sa fiu.
Las,cresc eu mare.Invat eu sa fiu rea.

I know that he loves me 'cause he told me so

I know that he loves me 'cause his feelings show

When stares at me, you see he cares for me

You see how he is so deep in love.

I know that he loves me 'cause it's obvious

I know that he loves me 'cause it's me he trusts

And he's missin' me if he's not kissin' me

The way we held each other's hands

The way we talked, the way we laughed

It felt so good to fall in love

And I knew right then and there you were the one.

I love you and I miss you more and more. Take care of me. I need you.

Decizii, decizii

2009-12-10T23:12:00.004+02:00

Sa plec sau sa raman? Acum depinde unde. Si daca raman, cum ma descurc? Cine imi garanteaza ca o sa fiu ok? Dar daca plec (asa cum inteleg eu "plec" aici) sunt aproape sigura ca plec degeaba.

Dar...Daca plec de aici si totusi raman, o sa fie mai bine(zi`mi ca o sa fie mai bine!...) O sa fiu mai departe de ceea ce`am iubit candva, si urasc acum. Poate asa e mai usor. Who knows? Tre sa incerc nu? Ce altceva am de facut? Ce altceva am de pierdut? Daca stau sa ma gandesc n`am decat de castigat :new place, new friends, new world, new everything, new me.
Si totusi nu pot sa`mi inteleg sentimentu de vinovatie. Stiu ca n`ar trebui sa existe.N`are de ce. Nu e logic. Si totusi uite ca e aici, prezent, lipit cu superglue de mine. Probabil se dezlipeste cu timpul, dar pana atunci cum ramane?
Greu de luat decizii drastice. Usor de spus "nu stiu bah.vedem"...atat de usor.
Greu sa te ridici. Usor sa nu te misti.
Greu de zambit. Atat de usor sa minti ca zambesti.
Greu sa`mi pese. Usor sa ma fac ca nu vad.
Greu sa ma implic.Usor sa ignor.
Greu sa iubesc.Usor sa ranesc.
Greu sa deosebesc realiatea de vis. Usor sa creez.
Greu sa vorbesc. Usor sa tac.
Si mereu tre sa fie corecta varianta cu "greu sa/de...". Sucks. Ar fi prea usor sa fie "usor...". Si aparent chiar e adevarata vorba aia :All good things come 2 an end. Chiar nu credeam in ea.Urasc sa mi se dovedeasca ca n`am dreptate. M`o durut prea tare sa n`am dreptate de data asta. Nu se putea sa ma insel la toate celelalte chestii si sa fi avut dreptate cand ziceam "tre sa fie bine.n`are cum altfel". Eh uite mi`ai demonstrat ca are cum. Happy now?
Take care of me, love me, miss me, kiss me, need me, want me, smile 4 me. I know I do.

Meine...

2009-11-30T19:35:00.004+02:00

Days without you are none
Your spirit fills the air
At nights I stay awake to listen to your voice
Faintly I hear you say that you are right above
Dreams seem all too real
I feel your hands and your breath
Laughter and fun we have had for so long
Then I am awoken by an alarm
Letters written back and forth
Memories made to stay a lifetime
Your lifetime made all too brief
But I made sure your life goes on
I miss you
See you soon
Love Me

Leaving you will be so hard
I know that I will be scarred.
Through the years we have grown up
Now we are about to split up.
It hurts me inside
To know that you will confide
In someone else who isn't me
But they will never be what I try to be.
I'll always be there for you
And I'll always stay true.
You are a part of me
That everyone will see.
You are my brother and friend
And we'll be that way until the end.
Don't ever let anyone take my place
Because they will never face
All the times that we've shared
Even when we never really cared.
All our memories will be locked up tight
Even all our stupid fights.
The laughs, the tears, the cries, the fears
Have built up through the years.
I'll never let us be apart
And you will always remain in my heart.

Cine? eu? Care eu?

2009-11-10T21:19:00.004+02:00

De ce zilnic imi aud "ce`i cu tine mah?" sau "ce`ai patit?" Acu serios...chiar se vede tot? nu mai sunt in stare sa ascund nimic? Am vazut ca la tine deja nu mai tine faza cu "is ok mah.hai vorbim de tine". Si faptu ca mi`ai citit caietele de info...te face sa sti (cam) tot. Poate e bine, poate nu`i.Who knows? nici nu stiu cum sa`ti zic... dar daca ai sti ce stare ciudata am.Nu am mai avut`o si nu stiu sa ti`o explic.As putea sa zic ca ma simt in multe feluri, as gasi eu adjectivele potrivite(ca doar is eu si inca par sa fiu buna la a`mi gasi cuvintele), ce e diferit e faptul ca, defapt, parca nu ma simt pe mine. Sti ce zic? Ca si cum as vedea din afara si as spune asa cu usurinta "a da...pai pare a fi deprimata un pic si mai retrasa. fara chef si mai indispusa" dar totusi simt ca n`as vorbi eu de mine, ci eu de alta. Mie nu`mi pare a fi chiar normal, iar daca e...well that`s a first. Nu`i grav oricum (zic eu). Banuiesc ca incerc doar sa ma analizez putin, cu toate ca nu`mi prea iese.
Alta chestie care nu`mi mai convine e ca mi`am pierdut entuziasmul de a face planuri. Pe de`o parte ma gandesc ca poate e bine. Pana la urma am invatat si eu ca nimic nu`i sigur pe lumea asta si nu mai poti baga mana in foc pentru nimeni si nimic, deci cum sa faci planuri pe ceva ce nu e niciodata sigur. Pare a fi doar pierdere de timp si la sfarsit daca se termina prost, nu te alegi decat cu o dezamagire mai mare gandindu`te "Doamne si cate planuri mi`am facut". Iar daca e sa fie bine...o sa fie bine. Si oricum nu te poti tine mereu de plan. Poate intervine ceva sau pur si simplu nu mai vrei. Si atunci la ce bun? Trecand peste teorii...imi lipseste partea din mine care facea planuri pe orice ca nebuna. Pentru ca ma simteam bine, macar pe moment. Mai ti minte plimbarile noastre lungi in care planuiam cum o sa fie dupa liceu, si cum ca o sa facem tururile alea, al tarii si al lumii? Si despre casa noastra? Si io baba cu mâţele mele si tu la etaj cu muzica ta? si cum ne intalneam la mijloc, pe scari si ne uitam la poze si radeam de noi la 7şpe ani(ca dupa 17 nu mai avem ca`s eu tampita acu). Da... iti amintesti ce fain ne simteam vorbind chestii de genu? Si ma gandesc ca n`o sa se intample tot ce`am vorbit noi, dar hey...who cares? ne`am asumat riscul de a fi dezamagiti si cu asta basta.

Adevarul e ca m`ai dat peste cap ingeraş.de 7x. Da nu`i nimic...ridic capu, ma pun in genunghi, si apoi ma ridic incet, incet. Si apoi o sa fiu pregatita pentru urmatoarea rostogolire(cu fata, cu spatele,dapartat, apropiat...cum vrei tu, si lateral daca trebe. ne`o aratat desteptu de Sebi ca se poate[=))]). Doar ca mai puternica, mai sigura pe mine si mai echilibrata. Ti`am mai zis eu cum sta treaba...sper ca ai inteles. O singura chestie mai vreau ...Iarta`ma. Iarta`ma pentru ca asa sunt eu.Si iarta`ma pentru ca O SA FIU ok. Si iarta`ma pentru ca nu stiu altfel. Dar tu ma sti, tu ma intelegi, tu sti ca asa ma fac eu bine...si asta e bine.take care de mine si de tine si noi amandoi.

Missing girl

2009-10-11T23:23:00.005+03:00

Simt ca nu mai scriu la fel. Stiu ca nu mai vorbesc la fel. Stiu ca nu mai ascult la fel.Stiu ca nu mai cant la fel. Stiu ca nu mai zambesc la fel. Stiu ca nu mai simt la fel. Stiu ca nu mai fac poze-deloc chiar. Stiu ca nu mai traiesc la fel. Si stiu ca nu mai vreau ce vroiam. Stiu ca nu`mi pasa si stiu ca nu`i bine. Stiu ca trebuie sa ma opresc si stiu ca nu pot. Stiu ca nu trebuie sa mai gandesc dar eu inca visez. Stiu ca nu trebuie sa mai merg dar eu alerg. Stiu ca nu trebuie sa mai vorbesc dar tip. Stiu ca trebuie sa tin pasul cu timpu` dar eu nu ma misc. Stiu ca trebuie sa am incredere dar nu ma deschid. Stiu ca trebuie sa iubesc dar...nu, nu urasc;dar nici nu pot sa iubesc.Stiu ca trebuie sa am grija dar nu mai inteleg de ce. Stiu ca trebuie sa tin minte dar vad ca nu mai am pentru cine. Stiu ca trebuie sa`i inteleg dar mi se pare aberant. Stiu ca trebuie sa iau in considerare dar eu nu aud. Stiu ca trebuie sa invat dar nu vad. Stiu ca vrei.Stiu ca sti ca pot. Eu nu stiu.

Si daca nu vreau sa fac tot ce "trebe sa fac" ? then what?! un cacat. ce poa` sa se intample? /:). Si daca se intampla si nu`mi pasa? atunci cum ii?cum ramane?

Parca nu mai trece odata timpu asta! Da bun, am inteles ca am şap`şpe ani si ca totu`i o mare chestie roză, si ca ma distrez si ca se intampla numa chestii faine, si ca n`am nici o grija si bla bla si alte bla bla. Bine,super,ma bucur; dar nu`mi pasa. Sa treaca odata.
Nu ma mai suport. Ma simt o mare falsa.Simt ca ma mint pe mine si pe toti din juru meu. Simt ca orice as spune e o minciuna. Chiar si atunci cand zic "vai ce ma bucur ca mergem $#%$% de revel" sau "nu mai pot de somn.vreau un pat si`o perna". Orice cuvant pare o minciuna. parca nu mai stiu sa zic ce vreau sau ce simt. Am I lost? Ar trebui sa dau anunt?- "lost myself! cine gaseste o fetita blonda, mica si proasta, care plange la vre`un colt de strada si are o pisicuta in bratze, va rog sunati la 0741076915.Rog seriozitate si nu sunati cu alte scopuri ca va omoara al meu preten:))"

how we used 2 be

2009-09-27T11:29:00.006+03:00

In the game of seduction, There is only one rule: Never fall in love
What you can't have, you can't resist.
They're old enough to know better, but too young to care.
In the game of seduction and betrayal, how far will you go?
Are you in, or are you out?
Everyone does it, no one talks about it

What we have here is a dreamer.
Someone completely out of touch with reality.
When she jumped, she probably thought she would fly.

I don`t forgive people because I`m weak..I forgive them because I`m strong enough to know people make mistakes.

Though lovers be lost love shall not;
And death shall have no dominion.

- And Death Shall Have No Dominion by Dylan Thomas

I remember how I ran to you
every time I needed someone
to talk to...
You always understood
my deepest feelings
and gave me a shoulder
to lean on...
I really miss you...
If only you were here...

What is the opposite of two? A lonely me, a lonely you.

The reason it hurts so much to separate is because our souls are connected.

Why can't we get all the people together in the world that we really like and then just stay together? I guess that wouldn't work. Someone would leave. Someone always leaves. Then we would have to say good-bye. I hate good-byes. I know what I need. I need more hellos

A goodbye isn't painful unless you're never going to say hello again

I'm holding on to something that used to be there hoping it will come back, knowing it won't.

And if you were to say 'come with me', even now I might go.

A lot of people walk in and out of my life, but... you're one of the only ones I ever really wanted to stick around.

I sit here and wonder if you'll ever understand just how much of me belongs to you.

It's been quite awhile... I must say I miss our friendship. I miss you, but what I really miss the most is not just you or us but how it all was.

I often catch myself constantly wondering how you are, sitting alone with my mind set so far, reminiscing about your smile, voice and touch, damn this life... I'm missing you too much!

Sometimes, no matter how much faith we have, we lose people. But you never forget them. And sometimes, it's those memories that give us the strength to go on.

It's not a 'good-bye', only a long 'I'll see you later.'

ceea ce simt acum probabil...

2009-09-26T23:44:00.000+03:00

Intrebarea mea pentru...mine e "ce simti bah?". Dar defapt ar trebui sa intreb prima data "dar tu mai simti ceva?". Greu de raspund ce`i drept. De foarte multe ori am renuntat sa simt. Ma incercau unele sentimente, care inainte erau vizibile si manifestate in mod normal. Acum...atunci cand incep sa simt ceva, dureaza maxim cateva minute iar apoi E# i*q spune ceva de genu`- "de ce te agiti? nu`ti pasa oricum:-j ". Sti ca sufletul meu era al tau. Era in mainile tale. Ai detinut controlul absoult asupra lui timp de atatia ani. Ai stiut mai bine ca mine ce simteam. logic nu? Din moment ce`mi aveai sufletul in palma...era usor de vazut si inteles. Iar acum...parca mi l`ai dat inapoi si eu nu`l mai cunosc. Ca si cum m`as revedea cu un vechi prieten dupa 3-4 ani. Il simt ca pe un strain. Nu stiu ce sa`i spun si cum sa`i vorbesc. M`am schimbat si eu, s`a schimbat si el. Nu ne mai intelegem. Si nu ni bine. Nici mie, nici lui, nici lu` E# i*q. Nimic nu`i bine. Nimic nu se simte ca si cum ar fi (macar) bine. Ai zis ca nu vrei sa`mi fie naspa...stiu. Dar ce sa fac? Sti ca nu ma obisnuiesc cu ce nu`mi place si de uitat nu te uit nici sa vrei tu! "sa trec peste?" dar ce`i cu prostia asta? cum sa "treci" peste? nu`i ca si cum ridici picioru ca sa nu cazi intr`un canal!

Si nu mai suport multe. Prea multe. Azi nu i`am suportat pe copiii cu care am fost afara, pentru ca erau bfs si se simteau ei ff bine. N`am suportat parcu in care am stat. Nu suport tramvaiu si banca din statia in care stau in fiecare dimineata 5 zile din 7. Nu suport "indiferenta" (sau ce`o fi) unei persoane, pentru ca, stiu ca eu in locul lui as fi fost altfel. Nu suport intrebarea "cum te mai simti?" si "dar gandeste`te ca altii sufera mai mult". Da bine, stiu.n`am zis ca nu`i asa...dar va rog, pot sa fiu si eu egoista la maxim macar 10 minute?? Nu suport magazinele alea. Nu suport locurile alea. Nu suport visele alea. Nu suport gandurile, frica, lacrimile, si durerea provocata. Nu suport orele tarzii, noptile nedormite si oboseala. Nu suport reactiile corpului meu la tot ce simt. Nu suport sa fiu singura. Nu suport sa fie prea multa lume.vba aia-Vreau putin si de calitate. Vreau sa fac ce`am de facut, sa fiu ok cu mine si sa plec odata. Mai sti ca`ti ziceam ca eu is ok si nu`mi pare rau si nici nu mi`ar parea de nimic.Nimic! Intelegi? -culori, soare, nopti calde, adierea diminetii, flori, inaltime, stele de mare, bratari, capsuni cu frisca, inghetata, Cluj, eco, craciun si revelion, copaci, veverite, pisi, rasete, rochia, ziua aia, el, copiii, prietenii, locurile nevazute, zborul, filmele, muzica, netu, wall-e, migdalele, bubbles, pixuri, sapunuri de hotel, marea si nisipul, vacante, barfe, blogul, lumina, papitoaiele, unghiile, camera mea, albastru, EU!
Hai...ia`mi sufletul si ai tu grija de el.Tu sti mai bine ca mine. El te vrea pe tine nu pe mine.

tu si eu, doua suflete ce`au asteptat mereu

2009-09-16T18:06:00.003+03:00

Ai plecat ca nu ai avut de ales
Te-am inteles..
Si nu regret ca am fost intelegatoare prea des
Dar..as vrea de multe ori sa iti vorbesc
Si ma detest ca am atatea sa iti spun si nu gasesc
Cuvinte prin care sa te fac sa intelegi
Ca sufletul nu stie reguli sau legi
Si uneori vorbele sunt seci
Si amintirile frumoase devin cosmaruri reci
Dar speram sa nu fie cazul meu si-al tau
Tu si eu, doua suflete ce-au asteptat mereu
Si-au plans de bucurie sau tristete
Am simtit de la inceput ca nu esti unu` cu mai multe feţe
Si asta am iubit cel mai mult la tine
Sper ca n-am gresit cu nimic, retine
N-as vrea sa fiu dezamagita stii bine
Ar fi mai dureros decat as fi dezamagita de mine

Mai trece o zi si mi se pare tot mai greu
Ca nu gasesc caldura in sufletul meu
Si as da orice sa dau timpul inapoi
Sa fim noi doi
Chiar daca’i soare sau sunt ploi..

Pentru tine si pentru cele mai frumoase clipe
Esti unic, nu esti tipul celorlalti tipi
Si foaia deja scrisa nu se poate rupe
Ca sufletul e un vulcan care erupe
Si-mi da puterea sa merg mai departe
Sperantele si amintirile ma fac sa cred ca poate...
Desi in viata nu le poti avea pe toate
Nu vom uita cat am lupatat si cate avem in spate
Si o sa fie bine chiar daca mai avem probleme
Iti spun stai linistit, nu ma tem, deci nu te teme
Ca multe vin si trec chiar daca raman semne
Si orice semn se vindeca dupa o vreme
E pentru tine, pentru tine
Ti-am mai spus ce e facut sa ţina, ţine
E pentru tine si pentru noi
Tot ce ma doare am ingropat si nu privesc inapoi

Indiferent ce-ar fi m-as bucura sa poti zambi
Ti-am spus mereu ca esti mult mai puternic decat sunt altii.
Daca nu te-as mai vedea, o viata mi-ai lipsi
Si sper ca intr-o zi ne vom regasi !

Daca nu te-as mai vedea, o viata mi-ai lipsi
Si sper ca intr-o zi vei veni sau voi veni..

Întotdeauna!

2009-09-16T17:21:00.008+03:00

Visul asta este usa din pragul nebuniei.

Intr'un ocean de probleme si griji, indiferenta e o barca.

E din ce in ce mai greu ...
Intre prezent si trecut timpul pare a fi mort

Pastrez doua minti intr'una
El se tine de şotii'ntruna

Invincibili impreuna, invizibil dar nu'i pierd urma
Pe el il pastrez intodeauna

Eu sunt calculata el ia calcule in ras
Neastamparat creaza obstacole in plus
E dus
Danseaza printre tentacole
Eu incerc sa ma balansez
El vede miracole

Pot, dar nu vreau sa'l scap
Cand latul se strange prefer sa'l am pe el in cap

O ardeam lejer
Aveam timp si loc de aici pana la cer
Aveam lumina pe chip si foc in priviri
Nu intelegeam de ce se uita parintii la stiri

Vreau sa fim iar copii
Hai joca'te cu mine putin

2009-08-22T01:38:00.008+03:00

Cu ce ramai?Cu ce ramai dupa ce o persoana draga tie moare?cu lacrimi?amintiri?vise?vorbe purtate de vant?poze?nimic?Cu ce?!Iti amintesti ce bine era. Dabea acum apreciezi acele momente banale la adevara lor valoare. Acum realizezi cate ai avut de invatat; cate ai ratat; cate ai fi putut sa faci, sa spui, sa asculti, sa ceri. Gandurile te inunda, te zguduie, te fac sa-ti versi sufletu prin lacrimi si urlete `nabusite. Ajungi sa implori propria moarte (?).Oricare ar fi circumstantele, gasesti un motiv sa te invinuiesti, sa te gandesti ca daca faceai asa si asa era mai bine, poate era altfel, poate puteai sa eviti, sau macar sa fi acolo in ultimele momente si sa spui “te iubesc”.Regret cu toata fiinta ca nu am apucat sa-i spun “te iubesc”.Regret enorm ca nu am fost acolo mai devreme sa-i tin mana in a mea si …doar sa privesc.Am ajuns prea tarziu.Prea tarziu pentru tot!Nu am crezut.Jur! Nu am crezut ca nu mai e pana nu am vazut cu ochii mei. Si atunci, in acel moment, mii de fiori au navalit peste mine si ma faceau sa tremur vizibil.Mergeam inainte fara sa vad lumea din jur ce ma urmarea cu privirea, fara sa salut sau sa fiu capabila de vre-un sunet descifrabil, fara sa-mi dau seama de ceea ce fac. Am ajuns. Eram aproape acum…si totusi prea departe. Ce sa fac? Nu pot. Nu stiu. Am incercat pentru cateva clipe sa ma controlez.Era imposibil. Am renuntat. Puteam doar sa plang…sa plang asa cum nu am mai plans vre-odata. Nu stiu daca plangeam mai tare in exterior sau interior…cert e ca durerea era prea greu de suportat. M-am asezat intr-un final si m-am pierdut in ganduri, lacrimile ne- mai incetand. Am stat singura o perioada (singura in sensul ca ignoram total pe oricine din incaperea respectiva…eram doar eu cu mine), am refuzat totul, incercand probabil sa spun ca nimic nu ma va face sa ma simt bine.S-au apropiat apoi de mine cateva dintre persoanele care au fost acolo cand a plecat dintre noi…mi-au povestit totul cu lux de amanunte…ce sa fac? Eram mai mult decat devastata la auzul acelor cuvinte care parca ma atacau cu brutalitate, chiar daca ele erau spuse cu blandete de catre voci tremurande. Simteam ca….cerul e pe cale sa se prabusesca si eu sunt singura pe cel mai inalt munte, simteam ca in orice clipa as putea sa cad sau sa fiu facuta praf si pulbere de cerul meu. (oricare ar fi fost…m-ar fi omorat….asta fiind ideea.)Venise prima noapte. Nu am vrut cu nici un pret sa plec de acolo asa ca am ramas. Lumea venea si pleca. Unii mai ramaneau cateva ore si imi povesteau din nou cum si-a dat sufletul, cum a respirat in ultimele secunde, cum si-a miscat mana, ce a spus, ce a cerut, de cine a intrebat cu cine a vorbit. Am ascultat acceasi poveste de sute de ori, si desi ma zgaria pe suflet, nu eram in stare sa protestez, si sorbeam fiecare cuvant cu aceeasi intensitate, ca si cand as fi auzit pentru prima data cum s-au intamplat lucrurile. A venit si dimineata. Trista si …diferita. Parca era o alta lume. Ochii mei nu mai suportau nici cea mai slaba lumina si parca ma rugau in genunchi sa le ofer macar cateva minute de somn. Am plecat in patul meu din camera alaturata si am incercat sa le fac pe plac.Cateva ore bune am stat doar, treaza fiind. Tresaream(nu stiu ce intelegi tu prin tresarit, dar in momentele alea, la cel mai slab sunet care-mi ajungea la urechi eram ridicata din pat). Intr-un final am prins cateva zeci de minute de somn in care am visat-o. Imi amintesc si acum ca in vis trebuia sa-i dau ingrozitoarea veste sora-mii.Nu am fost in stare sa-i spun, am lasat-o sa vada cu ochii ei. M-am trezit speriata, si in primele secunde de buimaceala speram sa fie totul un cosmar. Nu a fost asa, sprea marea mea dezamagire. Am plecat repede s-o vad. Era tot acolo…nemiscata, neatinsa, tacuta si linistita. Nu-mi prea amintesc ce am facut in acea zi. Am tot stat pe langa ea, oricum nu eram buna de nimic, dar am incercat sa mai dau o mana de ajutor cand era nevoie de mine. Spre seara a venit si sora mea (abia ajunsese din Germania. A venit la ea…sa o vada, stia ca se simte rau, dar abia cand a coborat din avion a aflat vestea de la mica :”babi e bine, te asteapta…doar ca din pacate nu o sa mai poata sa vorbeasca cu tine” Acestea au fost cuvintele care au dat drumul la lacrimi imposibil de tinut in frau)Am stat amandoua langa ea si ne aminteam cate a facut pentru noi si ce vremuri frumoase erau inainte. O plangeam impreuna…mami(bunica-mea) la fel. Era tarziu deja…a doua noapte. Am ramas langa ea…timpul trecea mai greu ca niciodata (probabil si din cauza oboselii simteam asta). Pe la 4 AM Tina(sora-mea) a plecat la somn. Eu am ramas, si impreuna cu o matusa am inceput sa facem curat pe acolo.Am scos covoarele, am maturat, am strans paharele si ce mai era….mi-am supus toata concentrarea presiunilor facute de nevoia de curatzenie. Apoi, cand se facuse deja dimineata, am inceput cu pregatirea mancarii, prajiturilor…tot ce trebuia. A trecut timpul mai repede miscandu-ma dintr-o parte in alta. A urmat slujba de inmormantare…care a fost tinuta afara, in curte. Cuvintele preotului ma faceau sa ma detasez de lumea reala, sa uit de mine si s-o vad doar pe ea. Dupa ce a terminat sluja oficiala, dat fiind ca el era duhovnicul ei si o cunostea de cand se nascuse, ne-a spus cateva cuvinte desprea ea. Au fost cuvinte dulci-amare; pentru ca stiai cat de buna a fost cu fiecare dintre noi…iar acum ne-a parasit. Urma sa o scoata din casa si sa o duca spre cimitir…si inainte de asta sa puna capacul sicriului. Au fost momente de o duritate exagerata. Cateva parsoane au incercat sa ma ia de acolo, sa nu vad…dar nu am putut…am plecat `napoi si am privit agatandu-ma de bratul tatalui meu. Imi venea sa zbier la cei care i-au pus capacul si o duceau acum spre trasura. Imi venea sa sar la ei si sa le spun sa nu mi-o ia. Drumul pana la cimitir a fost silentios. Ma chinuiam sa nu ma indepartez nici macar cu un metru de ea, dar vantul ma tot impingea inapoi. Imi era greu sa merg dar nu am renuntat…pentru ea. Am ajuns la locul cu pricina si au si lasat-o in jos…speram sa dureze mai mult! Sa mai spuna ceva preotul ala! Sa se mai intample ceva!…Nu mai aveam ce face…i-am aruncat banutul. Stateam agatata de gardul alb si priveam cum o inghite pamatul…Era gata…se sfarsise totul. Am plecat acasa….si nu-mi mai amintesc mare lucru. Eram mult prea obosita, prea nepasatoare, prea ingandurata si prea ne-eu.Au trecut 3 saptamani acum. Doliu inca 3.Acum doua zile a fost prima data ce am visat-o de atunci. Eram la cimitir si puteam s-o ating… plangeam si o strigam. S-a ridicat si mi-a spus ca e obosita, ca nu a dormit decat 2-3 zile si vrea sa se odihneasca. A mai spus sa-i dea mami de mancare si apoi sa o lasam in pace.Am incercat sa-i spun ca o iubesc si mi-e dor de ea dar nu m-a lasat…mi-a pus mana pe gura si am vazut ca pleaca …Inca nu sunt eu. Inca imi vine sa ma urc pe pereti pentru ca nu am apucat sa-i spun ca o iubesc enorm.Au fost rupturi din sufletul meu.Cuvinte scoase cu greu de sub zambete false si aparente care au dus pe multi de nas.Pe toti as putea spune. Si e mai bine asa…nu vreau sa mai aud "condoleante" si " esti bine?".

CFJDBHCHBDFHVBJHVJGBFVGBFHNVFHNSGVFGVJHBC,ADDCJEHFJE$%#^*^&%#%$trggbhmjjnggd!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

Si de parca nu era de ajuns mah!!!! sincer! NU ERA DE AJUNS!? de ce ai facut asta? de ce ai plecat si tu acum? de ce m`ai lasat singura? sti ca vorbeam noi despre cat de rea si rece e lumea...si acum pleci asa si ma lasi in urma. de ce? mi`ai promis! ai promis ca stai 2 luni maxim! dar nu...si am inteles ca nu poti sa vi si am asteptat. 2 luni-4luni chiar 6...apoi 8, 9 10...si ca sa vezi, s`au facut 11 pana la urma. Da, dupa 11 luni ai ajuns acasa.
Ma crezi ca nu (te) cred? N`am cum. Nu pot. E mult peste putera mea de a intelege sau de a accepta. M`ai fi crezut in stare sa plang 8 zile la rand pentru tine? si nu plans de 5 minute pe zi, plans ziua`ntreaga. ei? Eu una nu. Nu credeam ca am atatea lacrimi sau ca e posibil. Sti ca te`am visat inainte sa aflu. Asa mi`ai zis tu "bbye" dar cu mine cum ramane? de ce nu m`ai lasat sa`mi iau si eu ramas-bun? ultima data mi`ai zis "hai dute odata acasa ca nu`i ca si cand nu ne`am mai vedea niciodata" ironic nu? am stiut eu ce`am stiut cand te`am tinut atata in brate si te`am strans asa de tare.

Ma tot gandesc...ce`o sa ma fac eu fara tine? cum stiu eu sa traiesc fara tine? cum ma descurc? Ce fac la Cluj fara tine? si cu toate excursiile alea planuite cum ramane? pe ale cu cine le fac?si sufletu meu? cui il lasi? cine mai imi spune ca ma "iubeste o gramada /mult /tare/ enorm" ?cine mai imi zice zuckerpuppe? cine`mi mai dedica atatea melodii? cine ma invata sa fiu tare si sa zic "eu pot"...? :-<>

Am prieten bah...si cine crezi ca e? - prietenu` tau. Cine`ar fi crezut... Unde esti sa`ti povestesc toate fazele? O sa inceapa scoala...Unde esti sa te plictisesc cu povestile mele despre colegi si profi si ce`am facut si unde`am fost. Vine Craciunu. Unde esti sa`ti zic ca te iubesc si sa`l trimit pe mos si la tine? Vine revelu...Trebuia sa`l facem impreuna pe asta. Unde esti sa`ti zic "fix! te iubesc! la multi ani!" ? Vine Pastele. Unde esti sa`ti zic ca te iubesc si sa pasti faricit in continuare:)) ? Vine vacanta mare dupa.... trebuia sa fie vara noastra. Numa a noastra. Unde esti? Apoi incepe a12a. Unde esti? Imi vine bacu. Unde esti? Plec la facultate. Unde esti? o sa am prima mea slujba...Unde esti? o sa`mi gasesc un tip fain si o sa ma casatoresc. Unde esti? o sa am bebe...Unde esti? O sa am atata nevoie de tine!! UNDE ESTI!!??

Delia (03.07.2009 15:00:58): deci zi`mi sa fac ceva

Octa (03.07.2009 15:01:59): c sami faci?

Delia (03.07.2009 15:02:10): nu stiu!

Delia (03.07.2009 15:02:14): ce sa`ti fac?

Delia (03.07.2009 15:02:34): ce te`ar face sa te simti mai bine?

Octa (03.07.2009 15:03:41): sa nu mai am nimic si sa fiu cu u

Delia (03.07.2009 15:04:33): asa o sa fie

Octa (03.07.2009 15:09:10): aha..asa o sa fie

Delia (03.07.2009 15:09:32): hai manca

Octa (03.07.2009 18:02:15): nam mai zis la nima ever te iubesc..sti?

Octa (03.07.2009 18:03:18): heloo

Delia (03.07.2009 18:04:25): nu...nu stiam

Delia (03.07.2009 18:04:36): numa mie mi`ai zis...?

Octa (03.07.2009 18:04:42): da

Delia (03.07.2009 18:04:48): in 18 ani numa mie??

Octa (03.07.2009 18:04:55): da

Octa (03.07.2009 18:05:03): 20

Delia (03.07.2009 18:05:08): tu chiar ma iubesti

Octa (03.07.2009 18:05:19):

Delia (03.07.2009 18:05:47): nu ca is foarte impresionata acuma

Delia (03.07.2009 18:05:59): foooarte

Octa (03.07.2009 18:06:51): i cant say it if i dont mean it

Delia (03.07.2009 18:07:08): asa si trebe

Octa (03.07.2009 18:07:38): na..

Delia (03.07.2009 18:07:52): poi si dc n`ai zis pana akum?

Delia (03.07.2009 18:07:58): sau ce te`o apucat sa zici acum?

Octa (03.07.2009 18:09:02): k nam zis

Delia (03.07.2009 18:09:30): at dc acum?

Octa (03.07.2009 18:10:04): k te iubesc.cum dc?

Delia (03.07.2009 18:10:22):

Delia (03.07.2009 18:10:51): tu esti nebun...ma faci sa te iubesc tot mai mult

Octa (03.07.2009 18:11:23): sunt nebun

Octa (03.07.2009 18:11:46): da

Octa (03.07.2009 18:11:51): cel mai

Octa (03.07.2009 18:19:12): ce faci bah?

Octa (03.07.2009 18:19:25): la c t gandesti

Delia (03.07.2009 18:23:00): la tine

Octa (03.07.2009 18:23:25): si cum e?

Delia (03.07.2009 18:23:48): naspa...

Octa (03.07.2009 18:25:42): pai?

Delia (03.07.2009 18:25:52): pai mi dor bah

Delia (03.07.2009 18:26:06): nu mai suport numa sa ma gandesc

Octa (03.07.2009 18:30:29): nu vreau sati fie naspa

Delia (03.07.2009 18:31:51): dar mi

Octa (03.07.2009 18:38:20): mai zi c gandesti akolo in liniste

Delia (03.07.2009 18:38:52): off

Delia (03.07.2009 18:39:27): ma gandeam oare cum am rezistat aproape un an asa?

Octa (03.07.2009 18:39:47): si cum?

Delia (03.07.2009 18:39:52): nust

Delia (03.07.2009 18:39:55): cu greu

Octa (03.07.2009 18:40:47): las.fi puternica pt min

Delia (03.07.2009 18:41:25): poi asta`i singura chestie ce ma tine

Octa (03.07.2009 18:41:34): sa fi in stare sami faci masaj knd vin:))

Delia (03.07.2009 18:41:52): poi dc ai nevoie de masaj?:))

Octa (03.07.2009 18:42:13): relax dupa atata stres

Delia (03.07.2009 18:42:22): cu crema?

Octa (03.07.2009 18:43:09): evident

Delia (03.07.2009 18:43:17): bun

Delia (03.07.2009 18:43:26): faci si tu dupa

Octa (03.07.2009 18:43:52): ai crema?

Delia (03.07.2009 18:43:58): daa

Octa (03.07.2009 18:44:31): dai jos c nu merge la masaj

Delia (03.07.2009 18:45:05): nu pot doar sa ridic?

Octa (03.07.2009 18:46:43): si sutienu

Delia (03.07.2009 18:46:54): se desface:))

Octa (03.07.2009 18:47:11): se da si jos:))

Octa (03.07.2009 18:47:13): =))

Delia (03.07.2009 18:47:15): :))

Delia (03.07.2009 18:47:17): asa`i:))

Octa (03.07.2009 18:47:47): e mai comod:P

Delia (03.07.2009 18:47:59): mi se pare mie sau tu vrei sa ma dezbraci?/:)

Octa (03.07.2009 18:48:04): ramai in bikini

Delia (03.07.2009 18:48:11): ce!?

Delia (03.07.2009 18:48:46): trecand peste faptu ca sutienu poate foarte bine sa ramana la locu lui...cu pantalonii ce ai??:)))

Delia (03.07.2009 18:49:00): vrei sa`mi masezi curu sau ce?

Octa (03.07.2009 18:49:21): poate t dor picioarele

Octa (03.07.2009 18:49:33): c stiu eu

Delia (03.07.2009 18:49:35): poate am pantaloni scurtzi:))

Octa (03.07.2009 18:49:56): poate

Octa (03.07.2009 18:50:08): da poate ploua

Delia (03.07.2009 18:50:25): las k nu ploua:))

Octa (03.07.2009 18:50:37): las k ploua:))

Delia (03.07.2009 18:50:40): :))

Octa (03.07.2009 18:50:44): glumeam

Delia (03.07.2009 18:50:51): :))

Octa (03.07.2009 18:50:57): sau nu

Delia (03.07.2009 18:51:01): dada

Octa (03.07.2009 18:51:15): poate

Delia (03.07.2009 18:51:23): trebe mai mult de atat sa ma dezbraci:)))

Delia (03.07.2009 18:51:33): asa..ca fapt divers

Octa (03.07.2009 18:51:38): da?

Delia (03.07.2009 18:51:46): :))

Octa (03.07.2009 18:51:46): cam ce?

Delia (03.07.2009 18:51:55): nu stiu exact

Delia (03.07.2009 18:51:59): si nu ti`as zice

Octa (03.07.2009 18:52:04): :))

Delia (03.07.2009 18:52:11): te descurci daca chiar vrei

Octa (03.07.2009 18:52:31): dc as vrea?

Delia (03.07.2009 18:52:51): ca sa`mi faci masaj nu?

Octa (03.07.2009 18:53:01): evident

Delia (03.07.2009 18:53:07): aia ziceam si eu

Octa (03.07.2009 18:53:16): poate

Delia (03.07.2009 18:53:51): altcva ce mai vrei dupa masaj?

Octa (03.07.2009 18:54:10): poate vreau sati fak poze si sa t pun k postere d bravo

Delia (03.07.2009 18:54:25): unde sa ma pui?

Octa (03.07.2009 18:54:46): pereti

Delia (03.07.2009 18:54:55): ar fi o chestie

Delia (03.07.2009 18:54:59): poti sa faci asta

Delia (03.07.2009 18:55:00): :P

Octa (03.07.2009 18:55:06): da?

Delia (03.07.2009 18:55:13): da

Delia (03.07.2009 18:55:14): dc nu

Octa (03.07.2009 18:55:17): dezbracata?

Delia (03.07.2009 18:55:25): nu bahh:)))

Delia (03.07.2009 18:55:31): esti nebun cum dezbracata:))

Octa (03.07.2009 18:55:45): pai nu d asta vbeam?

Delia (03.07.2009 18:55:52): aia ar insemna sa ma vezi dezbracata

Delia (03.07.2009 18:56:01): poi ba da..dar ma gandeam poze normale

Octa (03.07.2009 18:56:14): big deal

Delia (03.07.2009 18:56:15): in bravoo nu`s postere cu tipe dezbracate

Delia (03.07.2009 18:56:22): poi ii big

Delia (03.07.2009 18:56:25): :))

Octa (03.07.2009 18:56:36): inchid un ochi

Octa (03.07.2009 18:56:38): ;)

Delia (03.07.2009 18:56:42): daa:))

Octa (03.07.2009 18:56:42): :))

Delia (03.07.2009 18:56:54): ce tie ti`ar fi tot una sa te vad dezbracat?

Delia (03.07.2009 18:56:59): logic ca nu

Octa (03.07.2009 18:57:15): nush

Octa (03.07.2009 18:57:18): crek da

Delia (03.07.2009 18:57:25): ..nu cred

Octa (03.07.2009 18:57:55): vrei sa ma incerci

Delia (03.07.2009 18:58:02): nu

Delia (03.07.2009 18:58:12): ca oricum nu m`as putea uita

Delia (03.07.2009 18:58:19): dar sincer nu cred ca ti`ar fi tot una

Octa (03.07.2009 18:58:27): pan la underwear

Octa (03.07.2009 18:58:40): k doar asa si u

Delia (03.07.2009 18:58:43): asa da..ca`i ca la strand

Octa (03.07.2009 18:58:50): da

Delia (03.07.2009 18:58:56): da..ar merge

Octa (03.07.2009 18:59:03): numa u faci toples la strand

Octa (03.07.2009 18:59:05): :))

Delia (03.07.2009 18:59:10): nuuu

Delia (03.07.2009 18:59:20): fac toples in gradina la fiz

Delia (03.07.2009 18:59:23): la strand nu

Octa (03.07.2009 18:59:40): at akolo fak poze

Delia (03.07.2009 18:59:47): daaaa))

Delia (03.07.2009 18:59:52): las

Octa (17.06.2009 00:04:16): mi cam rau si ma duc sa dorm

Delia (17.06.2009 00:04:26): :(

Delia (17.06.2009 00:04:33): o..k..

Octa (17.06.2009 00:05:08): o sa-mi fie dor d tine

Octa (17.06.2009 00:05:19): te iubesc:X:*:*>:D<

Delia (17.06.2009 00:05:32): mie si mai mult...

Delia (17.06.2009 00:05:36): te iubesc:*:*:X:X

Delia (27.05.2009 00:26:06): back

Octa (27.05.2009 00:28:23): cum a fost

Delia (27.05.2009 00:28:31): hot

Octa (27.05.2009 00:28:38): uuhh

Delia (27.05.2009 00:28:41): :))

Octa (27.05.2009 00:28:49): vrei sa vb la skype sau ceva?

Delia (27.05.2009 00:28:56): daca vrei

Octa (27.05.2009 00:29:00): pai u vrei?

Delia (27.05.2009 00:29:11): aha

Delia (27.05.2009 00:29:17): tu vrei?

Octa (27.05.2009 00:29:20): sau la tel..poti sta si in pat

Octa (27.05.2009 00:29:30): ?

Delia (27.05.2009 00:29:51): cam naspa la tel k dorm astia

Octa (27.05.2009 00:29:56): sau ar suna si in alta parte din casa si iar trezi p ai tai

Octa (27.05.2009 00:30:00): aha..ma gandeam eu

Delia (27.05.2009 00:30:06): suna si la ei in cam

Octa (27.05.2009 00:30:12): o ce cul

Delia (27.05.2009 00:30:17): :))

Octa (27.05.2009 00:30:30): pai vb imd p skype

Octa (27.05.2009 00:30:33): 5-10 min

Octa (27.05.2009 00:30:35): k?

Delia (27.05.2009 00:30:43): da:D

Delia (26.05.2009 23:21:12): mi`ai lipsit :X

Octa (26.05.2009 23:22:12): awww:X

Octa (26.05.2009 23:22:42): ai visat ceva?

Delia (26.05.2009 23:23:08): aha...pe u 8->

Delia (26.05.2009 23:23:22): am visat ca ma duceai la scoala:D

Octa (26.05.2009 23:23:44): stiam eu:))

Delia (26.05.2009 23:23:55): si ai asteptat sa termin orele si dup m`ai dus in nust ce oras...si ne`am plimbat toata ziua

Delia (26.05.2009 23:23:57): :))

Octa (26.05.2009 23:26:07): ma gandeam eu k deaia tiam lipsit atat:))

Delia (26.05.2009 23:26:27): :))

Octa (26.05.2009 23:29:52): te duceam la scoala si eu nici macar nam fost acolo niciodata

Delia (26.05.2009 23:30:12): da stiam eu drumu

Delia (26.05.2009 23:30:18): ideea era ca veneai cu mine:))

Octa (26.05.2009 23:30:25): la gen 2?

Octa (26.05.2009 23:30:26): :))

Delia (26.05.2009 23:30:46): la liceu mah

Octa (26.05.2009 23:36:14): si cf bah?

Octa (26.05.2009 23:36:17): acu te-ai trezit?

Delia (26.05.2009 23:36:24): nu

Delia (26.05.2009 23:36:35): la 9 si cva..m`o trezit dirga

Octa (26.05.2009 23:36:44): pai?

Octa (26.05.2009 23:36:51): si na-i injurato?

Delia (26.05.2009 23:37:04): sa ma intrebe cati bani am stans pentru la mare

Delia (26.05.2009 23:37:10): ah nu...

Octa (26.05.2009 23:37:25): pai te-o trezit din vis

Octa (26.05.2009 23:37:26): :))

Delia (26.05.2009 23:37:38): poi se cam dusese visu

Delia (26.05.2009 23:37:57): era doar state de ametzita

Octa (25.05.2009 15:06:20): anturaju^*()&

Delia (25.05.2009 15:06:27): bravo lui

Octa (25.05.2009 15:06:32): lui care?

Delia (25.05.2009 15:06:39): anturajului

Octa (25.05.2009 15:06:44): dc?

Delia (25.05.2009 15:06:51): ca poate

Octa (25.05.2009 15:07:02): slaba te am atunci bah

Delia (25.05.2009 15:07:14): bine

Octa (25.05.2009 15:07:17): nu ca bine!

Delia (25.05.2009 15:07:25): da ce vrei sa fac acum?!

Delia (25.05.2009 15:07:30): asta e

Delia (25.05.2009 15:07:32): o trecut

Delia (25.05.2009 15:07:33): gata

Delia (25.05.2009 15:07:33): pa

Octa (25.05.2009 15:07:34): nu ca asta e

Octa (25.05.2009 15:07:37): nu ca pa

Octa (25.05.2009 15:07:38): pffff

Delia (25.05.2009 15:07:53): da n`am cum sa dau `napoi

Delia (25.05.2009 15:07:55): ce vrei sa fac

Octa (25.05.2009 15:07:57): bahi putza

Delia (25.05.2009 15:08:05): thaii

Delia (25.05.2009 15:08:07): zi

Octa (25.05.2009 15:08:33): dak nu faceai faze dinastea ...asta e...era mai ok

Delia (25.05.2009 15:08:48): ce faze?

Octa (25.05.2009 15:08:49): plus ai baut cam mult din ce zici

Octa (25.05.2009 15:09:06): k dak beai doar asa sa se simta ala bine de ziua lui nu cred k trebuia sa bei asa mult

Octa (25.05.2009 15:09:09): da u de fitze

Octa (25.05.2009 15:09:12): si ca ai vrut

Octa (25.05.2009 15:09:17): nu din cauza anturajului

Octa (25.05.2009 15:09:29): ai vrut u sa fi cul printre baietii

Octa (25.05.2009 15:10:03): dar ma rog...ai dreptate k a trecut

Octa (25.05.2009 15:10:29): da puteai sa zici si u...k da...data viitoare o sa incerc sa nu mai fiu cul si ca tot inainte cu anturaju

Octa (25.05.2009 15:10:59): da tu batman aici..park ii ziceai lu tatatu k nu-ti pasa..ce vrei mah...dinalea

Octa (25.05.2009 15:11:10): calm..k lu tatatu nu iai fi zis asta

Octa (25.05.2009 15:11:19): si la mine cu atat mai putin ma astept

Delia (25.05.2009 15:11:24): am zis eu ca i`as fi zis

Delia (25.05.2009 15:11:47): nust cum ai luat`o tu. iti ziceam doar ca o trecut

Octa (25.05.2009 15:11:50): nici nam zis k iai fi zis

Octa (25.05.2009 15:12:04): si eu iti ziceam k nu'i ok

Delia (25.05.2009 15:12:12): si crezi k nu stiu?

Delia (25.05.2009 15:12:13): sincer?

Delia (25.05.2009 15:12:27): oi fi eu mica si proasta da stiu ce`mi face rau

Octa (25.05.2009 15:12:37): dejeaba sti dak data vitoare tot asa cul o sa fi

Octa (25.05.2009 15:12:48): si nam zis k esti mica si proasta

Delia (25.05.2009 15:12:52): nu

Delia (25.05.2009 15:12:53): am zis eu

Octa (25.05.2009 15:13:04): pai si te consideri?

Delia (25.05.2009 15:13:08): da

Delia (25.05.2009 15:13:11): ca intotdeauna

Octa (25.05.2009 15:13:35): macar atat

Octa (25.05.2009 15:14:11): ma rooog...

Octa (25.05.2009 15:14:18): las asa

Octa (25.05.2009 15:14:24): prea mult bla p tema asta

Octa (25.05.2009 15:14:39): oricum tu esti de vina

Octa (25.05.2009 15:14:54): inrest cum a fo?

Delia (25.05.2009 15:15:08): ok

Octa (25.05.2009 15:15:12): mda

Octa (25.05.2009 15:15:15): esti si mai cul

Octa (25.05.2009 15:15:20): pov

Octa (25.05.2009 15:15:22): ?

Octa (25.05.2009 15:15:48): sau team indispus cu bla morala

Octa (22.05.2009 14:40:34): skype?

Delia (22.05.2009 14:40:39): aha

Delia (22.05.2009 19:56:32): aku se vine?:-w

Delia (22.05.2009 19:56:37): :))

Octa (22.05.2009 19:56:44): :o3

Octa (22.05.2009 19:56:56): te iubesc:D;;)

Delia (22.05.2009 19:57:02): ntz

Delia (22.05.2009 19:57:11): te iubesc

Octa (22.05.2009 19:57:13): nu gasesti sutienu?:))

Delia (22.05.2009 19:57:34): l`am luat pe ala cu ursuletzi

Octa (22.05.2009 19:57:40): uhh

Octa (22.05.2009 19:57:45): da sa vad:))

Octa (22.05.2009 19:58:03): da iara

Delia (22.05.2009 19:58:04): da nu`ti arat sutienu!!:)))

Delia (22.05.2009 19:58:05): >:P

Octa (22.05.2009 19:58:09): cum nu?!

Octa (22.05.2009 19:58:10): :))

Octa (22.05.2009 19:58:21): ba..dc nu merge

Octa (22.05.2009 19:58:37): pfff

Delia (22.05.2009 19:58:41): nu?

Delia (22.05.2009 20:07:55): da nu`ti mai vb la mic k aude mamamea)

Delia (22.05.2009 20:08:08): ba da!!

Delia (22.05.2009 20:08:11): sa`ti pese

Delia (22.05.2009 20:08:13): nuuu

Delia (22.05.2009 20:08:15): nu

Delia (22.05.2009 20:08:24): nuuuuu

Delia (22.05.2009 20:08:27): terminaa))

Delia (22.05.2009 20:08:44): nu mah

Delia (22.05.2009 20:08:52): nu

Delia (22.05.2009 20:10:08): ii usa deschisa

Delia (17.05.2009 22:38:50): ca doar o viatza are si`o gaura`n $%^6

Delia (17.05.2009 22:39:00): vba aia..

Octa (17.05.2009 22:39:06): si aia so futa?))

Octa (17.05.2009 22:39:10): alea...pardon

Delia (17.05.2009 22:39:25): dar de ce nu?

Delia (17.05.2009 22:39:28): daca ii place?

Delia (17.05.2009 22:39:38): cu ce te incurca?

Octa (17.05.2009 22:39:53): sti k pe mine nu ma deranjeaza deloc ideea asta

Delia (17.05.2009 22:39:58): stiu

Delia (17.05.2009 22:40:06): am mai vb

Delia (17.05.2009 22:40:09): ma bucur

Octa (17.05.2009 22:41:01): dar vroiam sa dezbat asa cata cu tine;;)

Delia (17.05.2009 22:41:27): poi dezbate

Octa (17.05.2009 22:41:35): ca eu sunt baiat totusi...tu fetita cei cu ideilea astea

Octa (17.05.2009 22:41:36): :))

Delia (17.05.2009 22:41:50): ce iedeiii?)))

Octa (17.05.2009 22:41:52): aia vrei sa ajungi ma???

Octa (17.05.2009 22:41:55): ha?!:))

Delia (17.05.2009 22:41:58): bahhh))

Octa (17.05.2009 22:41:59): :))

Delia (17.05.2009 22:42:06): io ziceam de ea

Delia (17.05.2009 22:42:12): cu mine ii cu totu altceva

Octa (17.05.2009 22:42:18): ia explicami

Octa (17.05.2009 22:42:23): cum sta treaba pt u

Delia (17.05.2009 22:42:30): cuma dicaaa

Delia (17.05.2009 22:42:33): cum*

Octa (17.05.2009 22:44:10): dc nar insemna k si u ai face la fel?

Octa (17.05.2009 22:44:10): mio ieist

Octa (17.05.2009 22:44:10): ai zis ceva?

Delia (17.05.2009 22:44:34): nu

Delia (17.05.2009 22:44:40): poi nu inseamna ca fac la fel

Delia (17.05.2009 22:44:45): ca vorbeam doar dee a

Octa (17.05.2009 22:44:58): ma duc sa fac un dush

Delia (17.05.2009 22:44:59): si ziceam k nu`mi pasa de ceea ce face

Octa (17.05.2009 22:45:08): ai chef d tel dupa?

Delia (17.05.2009 22:45:09): akuma?!

Delia (17.05.2009 22:45:26): numa nu sta mult la dush

Octa (17.05.2009 22:45:36): pai la cat vrei sa iesi

Delia (17.05.2009 22:45:55): n`am ora exact..da nu tarziua k am teza maine

Octa (17.05.2009 22:46:01): ok

Octa (17.05.2009 22:46:04): revin imd

Delia (17.05.2009 22:46:09): fugi

Octa (17.05.2009 23:07:48): skype sau tel?

Octa (17.05.2009 23:07:53): sau am stat mult?

Delia (17.05.2009 23:08:03): merge

Delia (17.05.2009 23:08:13): cum vrei

Octa (17.05.2009 23:08:15): cam cat am stat?

Delia (17.05.2009 23:08:23): nust..

Delia (17.05.2009 23:08:27): nu m`am uitat la ceas

Octa (17.05.2009 23:09:08): pai tie cum ti mai bine?

Delia (17.05.2009 23:10:28): hai pe skype deocamdata ca am cata treaba aici

Octa (17.05.2009 23:11:33): ce treaba?

Delia (17.05.2009 23:11:40): suna u si`ti zic

Octa (26.03.2009 01:25:13): lova ya

Octa (26.03.2009 01:25:54): :X:*

Delia (26.03.2009 01:30:47): love ya:*

Octa (26.03.2009 01:31:07): cf bah

Delia (26.03.2009 01:31:41): c sa fac...pierd timpu

Delia (26.03.2009 01:31:44): tu?

Octa (26.03.2009 01:31:55): mai esti posomorata?

Delia (26.03.2009 01:32:06): cata...

Delia (26.03.2009 01:32:08): imi trece

Octa (26.03.2009 01:32:56): la sc ai fo?

Delia (26.03.2009 01:33:03): da...

Delia (26.03.2009 01:33:14): m`am gandit ca ii mai bn sa`mi ocupt timpu

Delia (26.03.2009 01:33:36): cu somnu stau cam prost

Octa (26.03.2009 01:33:44): las k vine el

Delia (26.03.2009 01:33:46): in rest...rezist

Octa (26.03.2009 01:33:56): asa te vreau

Delia (26.03.2009 01:34:17): :))

Delia (26.03.2009 01:35:00): is o foarte sincera de atunci...nu`mi mai pasa daca se supara cineva

Delia (26.03.2009 01:35:03): is o naspa

Octa (26.03.2009 01:35:16): cul

Delia (26.03.2009 01:35:21): nu`i cul bah

Delia (26.03.2009 01:35:26): ii naspa sa fiu naspa

Octa (26.03.2009 01:35:28): nui pasa bah

Octa (26.03.2009 01:35:31): numi

Octa (26.03.2009 01:35:32): :)k sati arat cas si mai naspa

Delia (26.03.2009 01:36:01): naspa

Delia (26.03.2009 01:36:12): nust bah...sper sa`mi revin

Octa (26.03.2009 01:37:05): trist ar fi sa nu:D

Octa (23.01.2009 21:25:48): Hey bombonik

Delia (23.01.2009 21:26:05): hey bombonel

Octa (23.01.2009 21:27:55): Cf?

Delia (23.01.2009 21:28:08): imi aranjez muzica

Delia (23.01.2009 21:28:11): tu?:

Octa (23.01.2009 21:28:31): La sp.am febra

Delia (23.01.2009 21:28:41):

Delia (23.01.2009 21:29:07): de cand?

Octa (23.01.2009 21:29:24): Azidimi

Delia (23.01.2009 21:29:33): of

Octa (23.01.2009 21:30:31): Mai vb.t iubesc

Delia (23.01.2009 21:30:41): te iubesc

Delia (15.01.2009 21:20:54): daca te`ai suparat pe mine sau daca te`am ofticat ieri...scuze. nu era cu intentie si na...n`as vrea sa fi suparat pe mine.sper ca nu ii chiar asa de grav ai lasat sa para ieri. (zici cand citesti asta ca sa fiu sigura ca o ajuns si la tine) si daca nu ne mai auzim in seara asta, vise placute si somn usorte iubesc

Octa (15.01.2009 21:21:42): Nu pleca

Octa (15.01.2009 21:22:16): Sau na.dute.t iubesc

Delia (15.01.2009 21:22:29): nu plec

Octa (15.01.2009 21:22:42): Is dp tel

Delia (15.01.2009 21:22:47): stiu

Octa (15.01.2009 21:23:12): Beau o moca la mac-cafe si citesc

Octa (15.01.2009 21:23:26): Vb maine?

Delia (15.01.2009 21:23:42): da...in principiu

Delia (15.01.2009 21:23:48): nu`mi esti suparat da?

Octa (15.01.2009 21:24:13): Eram km pised ieri.da nu numa d u

Octa (15.01.2009 21:24:19): Da nam nik

Delia (15.01.2009 21:24:29): ok

Delia (15.01.2009 21:24:44): pove maine

If I could go back in time and never become your friend,
I wouldn’t take it.
The truth is that I needed you then,
just as much as I need you now.

I have this feeling that the pain will never go away,
and that's what scares me the most.

I don't know why they call it heartbreak.
It feels like every other part of my body is broken too.

Don’t ever tell me how I feel inside,
when you’ve never had to deal with the shit I do everyday.
You wouldn't last an hour in my shoes.

I can't believe that evil like this exists.
Will she ever learn to trust again?
Now that her innocence is lost,
will she ever be the same again?

With sad eyes she turned her face away from the pain,
she didn’t want it to happen again but she knew it would.
It always did.

I tried to stop you
But I was far too late
But at least I know your happy
Smiling down at me from Heaven’s shining gate

Don't be so quick to judge me,
You only see what I choose to show.

Inocenţa celor 16 ani

2009-08-20T00:57:00.004+03:00

Ai 16 ani, te crezi cul evident. Te simţi mare.Te apuci de fumat şi de băut că aşa e la modă.Dacă te şi droghezi eşti cel mai tare.Discotecă? În fiecare vineri şi sâmbătă. Nu ratezi nici un party/ zi de naştere/ majorat.Vi la şcoala, stai în ultima banca cu playeru` pe play că aşa pauza-i mai aproape. Nu-ţi pasă dacă profesorii ştiu. Curând o să renunţi la rutina de zi cu zi cu ghiozdanu-n spate, preferând viaţa de vagabont cu acte[ lyrics-uri usm].Eşti superficial şi materialist. Îţi alegi prietenii după aspect şi banii pe care îi au în buzunar.Nu mergi la teatru/ film că ai tv acasă şi restu nu te interesează. Nu citesti o carte, că durează prea mult şi gaşca ar râde de tine.Nu îi ceri bani lu` mama, te serveşti singur.Plimbare?excursii?drumetii? – te obosesc. Oricum drumu` pănă la şcoală e prea lung şi tre` sa-l faci de 2 ori! E strigător la cer deja!Facem mizerie că toata lumea face nu?Fetele sunt anorexice şi bulimice, că asta le ajută în cariera lor de viitoare actriţe de telenovele sau cântăreţe. Nu le interesează să facă şi o facultate. Dacă sunt frumoase le ajunge. Cam asta vad eu la persoanele de 16 ani din jurul meu. Să va spun cum sunt eu şi ce cred de “16 ani”.Sunt un copil!! Sunt mica şi proasta şi mai am atâtea de învaţat! Şi vreau să învaţ.Ce să caut eu prin discoteci cu droguri la mine cand am DOAR 16 ani si încă ma uit la desene animate ( şi nu mi-e ruşine să recunosc!)?Cum să-mi permit să nu-mi ascult profesorii care îmi dau sfaturi, când ei au atâţia ani şi atâtea facultăţi în spate?!Cum să îmi trădez prietenii când ei sunt cei mai importanţi la vârsta asta?!Cum să nu merg la teatru /film? …sunt atâtea de văzut.Cărti? sa fie pe gustul meu şi citesc pănă când ochii mei vor implora somn.Să furi de la părinţi?!-groaznic. E adevarat că ei sunt singura ta sursă de venit pentru că nu ai un servici, dar totuşi… “mama/tata îmi dai şi mie nişte bani sa ies la suc?” …asa se face!Drumetii şi natură? Preferatele mele! Dabea aştept să plec din orasu` ăsta infect, şi să mă plimb într-o pădure unde aerul e curat si pur!Frumuseţea e totul? NU! Dacă o sa ai de a face cu persoane deştepte, primele 10 minute ar putea merge, dar dupa ai face bine să şti ceva.Nu-mi vine să cred că sunt înconjurată de copii atât de inconştienţi! Ar trebui să profitaţi ca înca mai aveţi 16 ani ! Să vedeti voi cum o sa fie la/după 18…când o să fiţi lăsaţi de capu` vostru şi când o să fiţi raspunzători pentru faptele voastre.Eu, una…16 ani?-un vis.copilarie.multă distracţie.prieteni.plimbări.parfum.ciudăţenii.multe culori.muzică bună.liceu.flori.amintiri de neuitat. Cam astea sunt cuvintele care îmi vin în minte când mă gandesc la 16. Şi acum concluzia :1-Eu sunt o ciudată colorata care crede că dacă ai 16 ani poţi să ţopăi şi sa canti făra să-ţi pese de restul lumii.2- Mama m-a minţit cănd a spus ca am 16 ani. Deci probabil am 8-9.(totuşi buletinul nu minte)

Fara titlu

2009-08-20T00:53:00.002+03:00

Fara titlu pentru ca inca nu stiu despre ce scriu mai exact sau unde o sa ajung.Ideea e ca de la un timp ma tot macina un gand : lumea mea e chiar atat de diferita?Fiecare cu lumea lui da?Deci am si eu o lume doar a mea, o lume unde ma simt cel mai bine….sa povestesc putin. Nu prea stiu cum e la restu, dar lumea mea e plina de culori.Culori peste tot:X.Si cum sa nu fi fericit daca o matza iti toarce in bratze, sau daca vezi un iepuras alb si pufos alergand pe camp, sau daca ai un balon (e imposibil sa nu zambesti cand ti un balon in mana), sau daca cineva se bucura de cadoul tau, sau daca florile incep sa infloreasca, sau daca asculti o melodie veche ce`ti trezeste amintiri placute, sau cand stai la povesti cu vechii prieteni, sau cand auzi un copil mic razand (poate sa se prabuseasca lumea in jurul meu si tot voi zambii unui bebe/bebe mai mare), si cum sa nu fi fericit cand te gandesti ce norocos esti ca traiesti, ca ai o familie, prieteni care te iubesc si atatea vise care asteapta sa fie implinite. Nici nu mai conteaza ca afara ploua, sau ca nu ai reusit sa`ti cumperi nu stiu ce bluza, sau ca “tipu` ala” nu te`a sunat, sau ca profu`/profa` iti tine morala ca iara visezi cu ochii deschisi (de parca te`ar ajuta cu ceva sa sti ce a mai facut Ion cu Ana cand tu vrei sa dai la Ecologie). Nu`mi place sa critic (mai ales daca nu cunosc). De ce sa fiu impotriva cuiva doar pentru ca e mai sensibil , sau pentru ca au alta orientare sexuala sau pentru ca asculta alta muzica .Pot spune ca am prieteni din fiecare categorie si stiu ca astea CHIAR NU conteaza. “traiesc un vis departe de realitate”.. . In Cluj…facultatea de Ecologie.Nu stiu cum dar sa reusesc sa`l iau si pe cel mai bun prieten al meu cu mine (pentru ca fara el visele mele …nu ar fi niciodata la fel). Gradina aceea botanica, o zi frumoasa . La sfarsit de saptamana sa colindam strazile,discotecile,parcurile, casele prietenilor. Iar apoi, de Craciun/Paste/Revelion (sau orice alta ocazie) sa mergem in Bucuresti la Alex. Cadouri, zambete, imbratisari, povesti de genu “sa vezi ce`am patit ….” cunostinte noi, mancare buna insotita de complimente si bautura pentru toata lumea, muzica care te ridica in picioare si barfe care nu te lasa sa adormi. Urmatoarele zile din scurta vacanta le vom petrece colindand orasul. Alex ne va arata cele mai bune localuri si locuri de pierdut timpul si vom povesti in continuare pentru ca nu ajunge tot timpul din lume ca eu si Alex sa terminam de vorbit. La despartzite vom trage aer in piept si vom promite ca vom mai veni; iar ei la randul lor la fel. Si totusi, pe masina, in drum spre casa noasta (mare cu o gradina frumoasa si verde unde se joaca cele 2 pisici ale mele si cainele care le adora) pot sa zambesc multumita pentru ca…aveam nevoie de el si pentru ca va ramane mereu acelasi prieten…special (in felul lui) al meuAh si stiu ca sunt atatea lucruri care ma asteapta. Am atatea de vazut, invatzat, cunoscut. Atatia tipi, atatea locuri, persoane noi si idei dezbatute. Dar pana sa se intample toate astea mai sunt 2 ani si ceva….asa ca pana atunci o sa ma distrez in continuare cu colegii/prietenii, o sa sper ca nu voi mai plange dupa nici un bou.Stiu ca nu mai dureaza mult pana o sa fie in sfarsit aici si mai stiu ca(orice ar spune el) o sa ramana cu mine. Trebe sa ramana…nu are cum sa fie altfel:P:DHai ca nu`s cine stie ce ciudatenie:-j. Sunt sigura ca asa sunt cam toti:P deci pot sa stau linistita.
Octa (10.03.2009 02:07:21): lumea ar fi tare naspa fara dreamers like u ;;)
Delia (10.03.2009 02:07:30): ou:X
Octa (10.03.2009 02:07:54): lumea ta implineste realitatea mea;;)
Octa (10.03.2009 02:08:02): : x
Delia (10.03.2009 02:08:20): te iubesc bai
Octa (10.03.2009 02:08:32): ma faci sa zic chesti cute bai:))
Octa (10.03.2009 02:08:44): dar si eu te iubesc mult bai:D

Their thoughts

2009-08-20T00:51:00.005+03:00

“	At this moment there are 6,470,818,671 people in the world. Some are running scared. Some are coming home. Some tell lies to make it through the day. Others are just now facing the truth. Some are evil men, at war with good. And some are good, struggling with evil. Six billion people in the world. Six billion souls. And sometimes — all you need is one.	”
	— Peyton Elisabeth Sawyer

“	Tree Hill is just a place somewhere in the world. Maybe it’s a lot like your world, maybe it’s nothing like it. But if you look closer, you might see someone like you. Someone trying to find their way. Someone trying to find their place. Someone trying to find their self. Sometimes it seems like you are the only one in the world who’s struggling, who’s frustrated, or unsatisfied, or barely getting by. But that feeling’s a lie. And if you just hold on, just find the courage to face it all for another day, someone or something will find you and make it all okay. Because we all need a little help sometimes. Someone to help us hear the music in the world, to remind us that it won’t always be this way. That someone is out there. And that someone will find you.	”
	— Lucas Eugene Scott

“	The rest of your life is a long time and whether, you know it or not it’s being shaped right now. You can choose to blame your circumstances on fate or bad luck or bad choices, or you can fight back. Things aren’t always going to be fair in the real world, that’s just the way it is, but for the most part you get what you give. Let me ask you all a question. What’s worse: not getting everything you wished for or getting it but finding out it’s not enough? The rest of your life is being shaped right now with the dreams you chase, the choices you make and the person you decide to be. The rest of your life is a long time and the rest of your life starts right now	”
	— Haley James-Scott

“	I thought I knew you. But I guess it’s easier to see what we want than to look for the truth. You think you know me but you don’t. And that means you don’t know what I can do. You see me as someone popular and has all the answers but that’s not true. I may not always know what I’m doing but I’ll try to make things better. And when I make a mistake, because face it, we all do, I promise I’ll ask for your help. I can’t do this alone, but if you’ll take a chance on me, we can do great things together. I promise if you believe in me, I’ll find the courage to reach for your every dream. John F. Kennedy said, “the courage of life is a magnificent mixture of triumph and tragedy. A man does what he must, in spite of personal consequences, in spite of obstacles and dangers and pressures. And that is the basis of all morality”.	”
	— Brooke Penelope Davis

Mă întrebi?

2009-08-20T00:50:00.004+03:00

Vrei răspunsuri? Dar care e răspunsul corect? Nimeni nu o să-ţi dea un raspuns care sa te mulţumească. De ce tot repet cuvântul “răspuns”? Pentru că asta cauţi. De asta ai nevoie. Şi totuşi sunt unele întrebări care nu îţi vor fi rasplătite cu răspunsuri şi vor rămane mereu mici enigme. Şi cu iubirea cum rămâne?Mai poţi oare sa speri la ceva fain si happy după ce ai avut ceva…nu tocmai mirific. Mă gandesc ca eu (cel puţin) aşi mai fi capabilă, doar că…cum să-ţi zic, trebuie sa fie cineva în care pot avea încredere deplina, full, 100%, făra nici o îndoială. Cineva pe care sa cunosc foarte bine, şi stiu la ce să mă aştept de la el. Cineva care să ma cunoscă la rândul lui şi sa ştie ce simt, cum simt, ce mă supară si ce mă face fericită. Cineva capabil de a mă face sa râd, cineva caruia să-i pese. Cineva care sa ma iubesca cu tot sufletul…şi atunci, când voi şti eu că sunt iubita şi protejată, atunci o să-i dau tot. Tot ce vrea el… Hai că nu cred că cer aşa de mult. Vreau doar un suflet cald care să ştie să iubească în adevăratul sens al cuvantului. Deci e un moment total nepotrivit să scriu despre subiectu ăsta, pentru că eu scriu ce ştiu, iar acum…despre iubire? nu ştiu… Poate peste ceva timp, cândva, într-o zi cu soare, o sa pot sa scriu aşa cum SCRIU eu…nu aberaţii de genul ăsta 8-|. Şi totuşi…mi-am amintit că am avut o discuţie cu unu…şi-mi zicea el că iubirea e doar una…aia pasională si înflăcărată, iar restu sunt doar sentimente derivate. Dar cum să zici aşa ceva!? Am încercat să-i explic că prietenia e mai presus pentru că e necondiţionată, pura şi inocentă (la fel ca şi dragostea de/pentru părinţi).Nu a vrut să înţeleagă ca o relaţie între un el şi o ea poate dura o săptămâna, o lună, un an, 10( deja e mult 10 ani…si puţine sunt cuplurile care rezistă atîta vreme…dar nu e vorba de rezistat ci de iubire! Câţi sunt aceia care încă se iubesc după o căsnicie de 20 de ani?! există macar?rămân împreună din obişnuinţă, rutină, frică de ceva nou, frică de singurătate) Dar prietenii buni…ei nu sunt aşa. Iubirea dintre ei durează o viaţa şi e la fel de intensă si jucăuşă ca în prima zi…plină de apropouri si tachinări care aduc zâmbete sincere. Sper sa vadă si el (tipu cu care ziceam că am vorbit despre asta) că am dreptate şi să înţeleagă.

Ce faci când nu poţi face nimic?

2009-08-20T00:48:00.005+03:00

Repet întrebarea. Ce poţi face când nu poţi face nimic? De vre-o cateva săptămâni încoace îmi tot pun întrebarea asta şi nu reuşesc să găsesc un răspuns.Şi ştiu că trebuie să fac ceva…dar ce?şi cum?şi de unde să încep?şi pănă la urmă…cel mai important : POT FACE CEVA? am mai întrebat şi mi s-a raspuns ceva de genu “băh eu înţeleg ce zici şi ştiu că-i naşpa…da chiar n-ai ce face”. Dezamagitor nu-i aşa? Şi atunci cum scap de gândurile alea care mă chinuie atâta?sau de lacrimile alea care mă adorm în final şi tot ele mă trezesc? sau de frica aia pentru ce ar putea fi?sau pur şi simplu de starea în care sunt. Cred că, faptul că vreau atât de mult să pot face ceva şi nu am ce, e una dintre cele mai chinuitoare situaţii în care pot fi.Ştiu bine că mereu mă chinui să fac ceva pentru a înbunataţii lucrurile când cineva are nevoie.Şi mereu găsesc eu ceva.Mereu. Dar acum…n-am găsit absolut nimic.N-am facut nimic.Nu ştiu ce sa fac.Trec zilele aşa…aiurea, şi eu nu fac nimic. Cum mă simt? tss…mai bine nu întreba.Aş prefera să nu MĂ mai simt.Tu şti despre ce vorbesc.Doar tu.O singura persoană. Restu …veţi citi şi veţi bănui poate o situaţie, sau poate sunteţi într-o situaţie care se potriveste întamplator cu ce am scris eu …dar atât.”Scrie ce şti” -mottou` meu. Nu am ce face.Asta ştiu.Asta scriu.

Miracles

2009-08-20T00:35:00.006+03:00

Poem lyrics of Miracles by Walt Whitman

Why! who makes much of a miracle?
As to me, I know of nothing else but miracles,
Whether I walk the streets of Manhattan,
Or dart my sight over the roofs of houses toward the sky,
Or wade with naked feet along the beach, just in the edge of the water,
Or stand under trees in the woods,
Or talk by day with any one I love–or sleep in the bed at night with any one I love,
Or sit at table at dinner with my mother,
Or look at strangers opposite me riding in the car,
Or watch honey-bees busy around the hive,
Or animals feeding in the fields,
Or birds–or the wonderfulness of insects in the air,
Or the wonderfulness of the sun-down–or of stars shining so quiet and bright,
Or the delicate, thin curve of the new moon in spring;
Or whether I go among those I like best, and that like me best– mechanics, boatmen, farmers,
Or stand a long while looking at the movements of machinery,
Or behold children at their sports,
Or the admirable sight of the perfect old man, or the perfect old woman,
Or the sick in hospitals, or the dead carried to burial,
Or my own eyes and figure in the glass;
These, with the rest, one and all, are to me miracles,
The whole referring–yet each distinct, and in its place.
To me, every hour of the light and dark is a miracle,
Every cubic inch of space is a miracle,
Every square yard of the surface of the earth is spread with the same,
Every spear of grass–the frames, limbs, organs, of men and women, and all that concerns them,
All these to me are unspeakably perfect miracles.
To me the sea is a continual miracle;
The fishes that swim–the rocks–the motion of the waves–the ships, with men in them,
What stranger miracles are there?

Al meu best friend

2009-08-20T00:31:00.005+03:00

Am fost şi suntem ca într-o poveste
Într-o poveste minunată, ce nu mai este,
Plecata-i tu departe, pe acel pământ vecin
Cu-n soare cald, cu-n cer senin.
Doru-ţi duc, de când ai plecat
Şi foarte des eu te-am visat,
Visându-te într-o fantastică splendoare
Acolo lângă mare, acolo lângă soare.
La ce sa mai sper acum
Trebuie să-mi caut un alt drum,
Un prieten nou ca să-mi găsesc
Dar şi să te pierd, eu nu-mi doresc.
Spune-mi tu prieten drag când ai să vii
Spune-mi când ai să revii,
Eşti departe, dar te iubesc
Şi n-aş vrea un bun prieten ca tine
Să-l părăsesc!

2008-10-16T19:54:00.000+03:00

Verde.

Tu, fir de iarbă, pe tine cine te întreabă? Cine te întreabă dacă ţi-e bine? Vântul te bate, soarele te arde, ploaia te îneacă, gerul te îngheaţă, iar noi ceilalţi te călcăm în picioare. Pe tine nu te doare? Te ridici mereu, oricât ar fi de greu. Aşi vrea să am şi eu puterea ta, să pot rezista tuturor celor ce mă fac să cad. Aş vrea să mă pot ridica şi să merg înainte ca şi cum nimic nu s-ar fi întamplat. Tu de ce poţi?
Ce ai tu iar eu nu am? Sau poate am eu ceva ce tu nu ai. Poate sentimentele sunt de vină. Cred că dacă nu aş suferi din cauza celor ce mă fac să cad, aş fi la fel ca tine. Aş fi puternică. Aceasta să fie soluţia pentru a-ţi continua mereu drumul? Dar cum să renunţi la sentimente, când ele sunt cele care te fac să simţi în fiecare clipa că trăieşti. Şi ce rost mai are să mergi înainte dacă nu simţi că trăieşti? Nu! Nu vreau să renunţ la sentimente şi nu o voi face, nu mai vreau să fiu ca tine... chiar dacă eşti mai puternic. Vreau să simt tot! Vreau să simt armonia, iubirea prietenilor şi a părinţilor, entuziasmult, satisfacţia, extazul, protecţia, grija şi responsabilitatea, euforia şi toate celelalte! Iar dacă pentru aceste bucurii ale vieţii se intamplă să mai cazi din când în când, părerea mea e că merită cu desăvârşire. Trebuie doar să fim pozitivi şi să ŞTIM că totul va fi bine.
Verde fir de iarbă, te admir, dar nu mi-aş dori să fiu ca tine. O sa fiu...ca mine.
Acum mă credeţi nebună? Pentru că tocmai i-am vorbit unui fir de iarba?ei bine...nu mă consider. Am pornit de la ideea că un fir de iarba are si el,la fel ca şi mine sentimente, dar am ajuns la concluzia că nu e asa. Totuşi, eu iubesc natura şi o consider una dintre cele mai bune prietene ale mele. Îmi place să cred că natura simte, dar nu în sensul despre care vorbeam la inceput. Sunt sigură că o floare suferă dacă e rupta cu cruzime, dar nu literalmente.

2008-10-16T19:50:00.000+03:00

Oamenii si Natura
Mulţi susţin că e foarte uşor să descri natura căci e un cuvant ce-l auzi în fiecare zi pe buzele multor persoane, dar în realitate lucrurile nu stau chiar aşa. Natura…natura…un cuvant foarte raspândit şi de multe ori asociat „casei noastre”.
Când eram mai mici, pe la 6-7 ani descriam parfumul florilor, verdele copacilor, frumuseţea plantelor, însa acum mergând pe stradă după parfumul florilor dai de un coş de gunoi, de sticle şi hârtii aruncate la întamplare. Verdele copacilor (unde e... având în vedere că nu se mai văd nici copaci în ziua de azi) frumuseţea plantelor ….la ce mai foloseşte…e mult mai uşor să pui un poster pe perete decât să creşti o plantă…nu??? Cel puţin posterul nu cere apă. Nu sunt lucruri de râs, având în vedere că la începutul compunerii am considerat natura casa mea. Nu stiu cine doreşte să trăiască într-o casă în care absenţa „curăţeniei” o transformă într-o cocină de porci.
În general se spune că noi, animalele şi lumea vegetală ar trebui să ne completam căci unul fară de celălalt nu putem supravieţui. În schimb noi ce facem?… tăiem mii de metri pătraţi de pădure în fiecare zi. Sincer asta nu se mai prea potriveşte cu : „nu putem trăi unul fară celălalt”.Şi totuşi noi avem curajul să plângem milioanele de morţi din al doilea război mondial...acum intrebare: bombele stiau că noi avem viaţa??? Tare mi-aş dori să văd ce mi-ar raspunde un copac daca-r putea. Să nu uitam totuşi că în al doilea război mondial cei ce au lansat bombele suntem tot oamenii, în schimb în zilele noastre nu sunt copacii cei ce ne-au pus pe noi sa-i tăiem...suntem tot noi, oamenii, cei care decidem fară a fi influenţaţi de nimeni. Poate că în Biblie e scris că Dumnezeu l-a făcut pe om fiinţa superioară, dar mai e scris că Dumnezeu a facut şi celelalte lucruri. Acum mă intreb eu…oare Dumnezeu ne-a creat ca să dominam?, să cucerim?, să distrugem? sau să trăim în pace cu celelalte creaturi?. Se presupune că noi suntem fiinţele inteligente dar sincer acum… dacă asta este ceea ce numim inteligenţa aş prefera sa fiu un copac, o plantă….
Din câte stiu eu, Bush e unicul preşedinte al unei ţări puternic industrializată ce nu a semnat acordul pentru reducerea gazelor toxice in atmosferă. În schimb dacă ne gândim bine la ce foloseşte, atâta timp cât industria Americii merge bine??? Păi da…că eu când ies afară, în loc să miros o floare iau o gură bună de deşeuri toxice. Adevărul e că în ultimul timp toţi incearcă sa ia o bucaţică din peretele casei noastre comune chemată natură (de parcă n-am avea loc toţi !).
Situaţia naturii în ziua de azi mă preocupa, pentru că o consider casa mea... deci mi-aş dori foarte mult să fie un pic de ordine, curaţenie şi mai ales pace.
Sper ca cineva să înţeleagă ceea ce am scris mai sus pentru că este exact ceea ce se creeaza în mintea şi sufletul meu uitându-ma in jur la „natură”.

2008-10-16T19:48:00.001+03:00

SCURT ISTORIC LUNG

Legenda clasei a X-a B

Se spune că demult (mai exact pe 15 septembrie 2007) un grup de boboci agitaţi şi dezorientaţi au paşit în curtea Liceului Teoretic Mircea Eliade, acesta devenindu-le cea de-a a2a casă pentru următorii 4 ani.
Nimeni nu (prea) cunoştea pe nimeni asa că am inceput sa facem schimb de id-uri de mess si numere de telefon. Ne-au fost prezentaţi şi profii, diriga, liceul, regulamentul şi toate cele. Nu au trecut nici două saptămâni şi eram cei mai buni prieteni, o veselie continuă ne inconjura! Era o placere să venim la şcoală că de!...eram şi noi la liceu! Dar ...nenorocirea nu întarzie să apară.
Era într-o miercuri...iar profa` de română (fosta) anunţase o lucrare de control “neanunţata” pentru a doua zi. După cum era şi normal, în ziua cu pricina, nimeni nu ştia nici măcar titlul lecţiei.Ce să facem? Ce să facem....?
“-Hai să chiulim!”
“-Dar stai....avem română a3a oră....cu orele de după ce facem?” “- Chiulim şi de la ele!”
“ -Bineeeee.”
Pauza era trecută, nu era timp de împachetat ghiozdane asa că am plecat fară, cu gândul să ne întoarcem mai târziu după ele.
În parcul din apropiere era soare, aveam suc si pufuleţi, bănci numai bune de stat la poveşti, iar noi mândri nevoie mare că escapada noastră a fost un succes (deocamdată!).
Pe la si 45 ne-am gandit să mergem după ghiozdane. Ne-am oferit cinci copii şi duşi am fost. Clasa era goala, aşa cum o lăsasem(spre bucuria noastra), am încuiat uşa si ne-am pus pe împachetat lucrurile colegilor încercând să nu facem prea mult zgomot.La scurt timp cineva zice: “şşşşşştttttt”. Nimeni nu mai mişca şi ciulim toţi urechile.
TÂC TÂC TÂC ...tocuri care se apropiau în grabă.Am năvalit toţi în spatele clasei cu respiraţia tăiată.
“-9b deschideţi uşa! Ce faceţi acolo?!”
Împinsă de la spate(de către ALEX!) mă duc tremurând din toate încheieturile să deschid usa.
Am încercat noi sa minţim....dar ce? Cum să explicăm?...Am spus adevărul, la care profa mai puţin şi îşi facea cruce la cât de uimita era. Ne-a spus că nici măcar nu îi trecuse prin gând să ne dea lucrare de control aşa cum credeam noi. Ne-am scuzat cum am putut(dar imaginaţi-va...5 copii, fiecare cu câte 6-7 ghiozdane atârnându-i greoaie după gât, roşii la faţa de ruşine spunând “ne pare rău”). Vi se pare comic, nu?Dar staţi că nu am terminat.
Telefonul unuia dintre baieţi suna incontinuu şi devenea insuportabil aşa că a raspuns (acolo, de faţa cu profa). La sfârşitul convorbirii (cu cei care ne aşteptau afară) spune cu zâmbetul pe buze : “doa`na profesoară, ne lasaţi vă rog să plecam că ne aşteaptă colegii în parc?”...noi nu ştiam dacă să râdem sau să plângem, în final am râs cu lacrimi iar profa...a dat din mână a lehamite spunând ”-Bine, plecaţi odată. Discutăm noi mâine la oră...dacă nu plecaţi iaraşi în parc.”
Cam asta a fost....am povestit apoi si celorlalţi colegi din parc, iar ce a urmat a doua zi a fost teorie pura;de la dirigă,profa de română,profa de engleză(cu care aveam oră după română)...
Dar ne-am învaţat lecţia, şi vă sfătuim să faceţi la fel : ASIGURAŢI-VĂ ÎNTOTDEAUNA DACĂ PROFU/PROFA VORBEŞTE SERIOS CÂND VĂ SPUNE CĂ O SA DAŢI O ANUMITA LUCRARE ...În felul acesta veţi evita sa chiuliţi aproape o zi intreagă fară motiv (de parcă chiar am avea nevoie de unul)
Şi încă un lucru important...dacă sunteţi in criză de timp şi plecaţi de la şcoală fară ghiozdan, abandonaţi-l! Nu merită să riscaţi a fi prinşi pentru o adunătura de cărţi!

2008-10-16T19:46:00.000+03:00

Al meu...

Trebuie să vă împartaşesc ceva şi o voi face făra introduceri, fară a spune ce zi a fost, dacă a plouat sau nu şi fară a povesti ce s-a mai intamplat pe la şcoală.De ce fac asta?pentru că sunt atât de nerabdătoare să povestesc ce am paţit încat nu mai conteaza nimic altceva din ziua de azi.
Mergeam singură pe drumul ce mă duce de fiecare dată acasă, visam, iar caştile din urechi mă protejau de zgomotul infernal al maşinilor ce treceau în viteza, lăsându-mă in urma lor.
Trebuie să menţionez că ultimul lucru pe care mi l-am dorit era să mă îndrăgostesc, sa iubesc(din nou!).
Dar i-am simţit atingerea protectoare, caldă, blândă si plină de iubire. Un fior a străbătut întreaga-mi fiinţa şi am tremurat vizibil pentru câteva secunde. Am închis ochii. Am savurat fiecare clipă magică ce trecea şi îmi doream să nu se mai termine.Nu puteam cere nimic mai mult.Era tot ce aveam nevoie în acea zi.
După acele puţine clipe de placere... mi-a fost furat...de umbre. L-am pierdut pentru câteva minute(pareau că nu se mai termină!), apoi s-a intors la mine şi m-a insoţit până acasă.
Ştiu că e imposibil să te vad şi să te simt pe cât de mult aş vrea, dar mai stiu şi că eşti întotdeauna acolo pentru mine şi că nu vei pleca niciodată...pentru că nu ai unde.Te voi regăsi mereu, ratăcit în adâncul şi îndepărtatu cer . Te iubesc pentru că tu nu ai cum să mă dezamăgeşti, tu nu ai cum să mă faci să plag, iar asta...e tot ce-mi doresc. Eşti al meu! Eşti soarele meu!