I will never love you more!
Sunday, February 12, 2012
Asteptarea amintirilor
Te`ai uitat vre`odata la pozele din vacanta sau o seara in oras si ai observat cati straini au luat parte la "momentele tale speciale"? Acum ma intreb eu... oare cati straini au poze cu mine? Cati straini au capturat un moment fericit din viata mea? sau poate eram suparata. Poate am primit o veste ingrozitoare sau poate am trait un moment extraordinar. E incredibil cate persoane necuoscute vor ramane pentru totdeuna alaturi de noi in acele poze.
1947-A fost inventat primul aparat de fotografiat la minut de catre Edwin Herbert Land, in New York
Pot spune ca am multa rabdare si pot sa stau cuminte si tacuta in coltul meu si sa astept, dar nu la infinit. O sa astept inca putin pentru ca nu vreau sa regret si sunt curioasa sa vad ce vei face. Te vei schimba? Vei realiza ce se intampla in jurul tau? Iti vei da seama cat de mult ai gresit? Iti vei cere iertare? Vei incerca sa repari raul facut? Vei pleca mai departe fara sa te uiti inapoi? Te vei apara, macar? si daca nu se schimba nimic in timpul pe care ti`l dau... banuiesc ca, vei pierde. Si poate atunci o sa intelegi.
You`
Suntem atat de diferiti, si fiecare dintre noi cauta ceva diferit. Unii cauta fericirea in iubire, altii in succes profesional, banii sau statut. Unii vor familie, siguranta... alti ar face orice pentru a nu fi singuri. Unii isi doresc sa fie singuri, independenti...asa se simt ei puternici (banuiesc). Fiecare alearga dupa vise mai mult sau mai putin realizabile dar multi dintre noi uita sa nu raneasca in drumul dor propriu spre fericire. Multi uita sa se bucure de "drumul" pe care il au de parcurs pentru ca de multe ori...drumul spre fericire e fericirea insasi!
Cred ca tu, esti unul dintre "lucrurile" acelea pe care as face mai bine sa`l las de`o parte pentru ca nu vad nimic bun intamplandu`se. Am nevoie doar de putin timp sa inteleg ce se intampla cu adevarat si apoi am sa`ti dau drumu pentru ca... ma incurci (la propriu).
Am sa astept sa`mi oferi amintiri demne de albume foto, si am sa astept momentul in care o sa stiu cu siguranta daca am gresit sau nu.
Don’t be fooled by the calendar. There are only as many days in the year as you make use of. One man gets only a week’s value out of a year while another man gets a full year’s value out of a week.
-Charles Richards
-Charles Richards
Tuesday, February 7, 2012
People always leave!
My town is just a place somewhere in the world. Maybe it's a lot like your world, maybe it's nothing like it. But if you look closer, you might see someone like you. Someone trying to find their way. Someone trying to find their place. Someone trying to find their self. Sometimes it seems like you are the only one in the world who's struggling, who's frustrated, unsatisfied, barely getting by. But that feeling's a lie. And if you just hold on, just find the courage to face it all for another day, someone or something will find you and make it all okay. Because we all need a little help sometimes-someone to help us hear the music in their world, to remind us that it won't always be this way. That someone is out there. And that someone will find you!
Sometimes people play hard to get to know that the other person's feelings are real.
As happens sometimes a moment settled and hovered and remained for much more than a moment. And sound stopped and movement stopped for much, much more than a moment. And then the moment was gone.
Here's my philosophy on dating. It's important to have somebody that can make you laugh, somebody you can trust, somebody that, y'know, turns you on... And it's really, really important that these three people don't know each other.
So you want me to tell you something about myself? I don't have anything to say. Even if I did you'd be wrong to believe me. Trust is a lie. Nobody ever knows any more.
Kahlil Gibran once wrote: "Your reason and your passion are your rudder and sails of your seafaring soul. If either be broken, you could but toss and drift or else be held at a standstill amid seas. For reason, running alone, is a force confining. And passion, unattended, is a flame that burns to its own destruction."
Remember tonight, for it is the beginning of always. A promise. Like a reward for persisting through life so long alone. A belief in each other and the possibility of love. A decision to ignore, simply rise above the pain of the past. A covenant, which at once binds two souls and yet severs prior ties. A celebration of the chance taken and the challenge that lies ahead. For two will always be stronger than one, like a team braced against the tempest civil world. And love will always be the guiding force in our lives. For tonight is mere formality. Only an announcement to the world of feelings long held. Promises made long ago. In the sacred spaces of our hearts.
Where nothing ever changed until one outsider changed everything.
Do not let your fire go out... spark by irreplaceable spark... in the hopeless swamps of the not-quite, the not-yet, and the not-at-all. Do not let the hero in your soul perish... in lonley frustration for the life you deserved... but never been able to reach. The world you desire can be won. It exists, it is real. It is possible. It is yours.
'To be nobody-but-yourself, in a world which is doing its best, night and day to make you everybody else... means to fight the hardest battle which any human being can fight... and never stop fighting.'
Most of our life is a series of images that pass us by like towns on the highway. But sometimes a moment stuns us as it happens and we know that this instant is more than a fleeting image. We know that this moment, every part of it, will live on forever.
There are moments in our lives when we find ourselves at a crossroads. Afraid. Confused. Without a roadmap. The choices we make in those moments can define the rest of our days. Of course, when faced with the unknown, most of us prefer to turn around and go back. But once in a while people push on to something better. Something found just beyond the pain of going it alone. And just beyond the bravery and courage it takes to let someone in. Or to give someone a second chance. Something beyond the quiet persistence of a dream. Because it's only when you're tested, that you truly discover who you are. And it's only when you're tested, that you discover who you can be. The person you want to be does exist. Somewhere on the otherside of hard work and faith and belief... and beyond the heartache and fear of what lies ahead.
Stephen King once wrote: Time takes it all. Whether you want it to or not. Time takes it all, time bears it away...and in the end, there is only darkness. Sometimes we find others in that darkness. And sometimes we lose them there again.
When life comes rushing at you from out of the darkness, who will you choose to face it with? Will it be someone you trust? Will they be wise? And will their love for you help them to guide you to the light? Or will they lose their way in the darkness. Will they make noble choices or will that person be someone untested? Someone new? Life comes rushing at you from out of the darkness. When it does - is there someone in your life you can count on? Someone who'll watch over you when you stumble and fall and in that moment give you the strenght to face your fears alone.
Sometimes pain becomes such a huge part of your life that you expect it to always be there, because you can't remember a time in your life when it wasn't. But then one day you feel something else. Something that feels wrong because it's so unfamiliar, and in that moment you realize you're happy.
Does this darkness have a name? This cruelty, this hatred, how did it find us? Did it steal into our lives or did we seek it out and embrace it? What happened to us that we now send our children into the world like we send young men to war, hoping for their safe return, but knowing that some would be lost along the way. When did we lose our way? Consumed by the shadows. Swallowed whole by the darkness. Does this darkness have a name? Is it your name?
Regret comes in all shapes and sizes. Some are small , like when we do a bad thing, for a good reason. Some are bigger, like when we let down a friend. Some of us escape the pangs of regret by making the right choice. Some of us have little time for regret, because we're looking forward to the future. Sometimes we have to fight to come to terms with the past. And sometimes we bury our regret, by promising to change our ways. But our biggest regrets are not for the things we did... but the things we didn't do. The things we didn't say that could save someone we care about. Especially when we can see the dark storm that's headed their way.
Blessed are the hearts that can be bend, they shall never be broken. But I wonder? If there's no breaking and no healing. And if there's no healing, then there's no learning. And if there's no learning, then there's no struggle. But struggle is a part of life. So must all hearts be broken.
Much as some of us fight it, our parents have a mystical hold over us, the power to affect our thoughts and emotions the way only they can. It's a bond that changes over time, but doesn't diminish, even if they're half a world away, or in another world entirely. It's a power we never fully understand. We're left only to wonder that when our time comes, what kind of hold will we have on our children?
At this moment, there are 7,170,818,671 people in the world. Some are running scared. Some are coming home. Some tell lies to make it through the day. Others are just now facing the truth. Some are evil men, that war with good. And some are good, struggling with evil. 7 billion people in the world. 7 billion souls. And sometimes, all you need is one.
I lost track; which one am I, again?
Sometimes people play hard to get to know that the other person's feelings are real.
As happens sometimes a moment settled and hovered and remained for much more than a moment. And sound stopped and movement stopped for much, much more than a moment. And then the moment was gone.
Here's my philosophy on dating. It's important to have somebody that can make you laugh, somebody you can trust, somebody that, y'know, turns you on... And it's really, really important that these three people don't know each other.
So you want me to tell you something about myself? I don't have anything to say. Even if I did you'd be wrong to believe me. Trust is a lie. Nobody ever knows any more.
Kahlil Gibran once wrote: "Your reason and your passion are your rudder and sails of your seafaring soul. If either be broken, you could but toss and drift or else be held at a standstill amid seas. For reason, running alone, is a force confining. And passion, unattended, is a flame that burns to its own destruction."
Remember tonight, for it is the beginning of always. A promise. Like a reward for persisting through life so long alone. A belief in each other and the possibility of love. A decision to ignore, simply rise above the pain of the past. A covenant, which at once binds two souls and yet severs prior ties. A celebration of the chance taken and the challenge that lies ahead. For two will always be stronger than one, like a team braced against the tempest civil world. And love will always be the guiding force in our lives. For tonight is mere formality. Only an announcement to the world of feelings long held. Promises made long ago. In the sacred spaces of our hearts.
Where nothing ever changed until one outsider changed everything.
Do not let your fire go out... spark by irreplaceable spark... in the hopeless swamps of the not-quite, the not-yet, and the not-at-all. Do not let the hero in your soul perish... in lonley frustration for the life you deserved... but never been able to reach. The world you desire can be won. It exists, it is real. It is possible. It is yours.
'To be nobody-but-yourself, in a world which is doing its best, night and day to make you everybody else... means to fight the hardest battle which any human being can fight... and never stop fighting.'
Most of our life is a series of images that pass us by like towns on the highway. But sometimes a moment stuns us as it happens and we know that this instant is more than a fleeting image. We know that this moment, every part of it, will live on forever.
There are moments in our lives when we find ourselves at a crossroads. Afraid. Confused. Without a roadmap. The choices we make in those moments can define the rest of our days. Of course, when faced with the unknown, most of us prefer to turn around and go back. But once in a while people push on to something better. Something found just beyond the pain of going it alone. And just beyond the bravery and courage it takes to let someone in. Or to give someone a second chance. Something beyond the quiet persistence of a dream. Because it's only when you're tested, that you truly discover who you are. And it's only when you're tested, that you discover who you can be. The person you want to be does exist. Somewhere on the otherside of hard work and faith and belief... and beyond the heartache and fear of what lies ahead.
Stephen King once wrote: Time takes it all. Whether you want it to or not. Time takes it all, time bears it away...and in the end, there is only darkness. Sometimes we find others in that darkness. And sometimes we lose them there again.
When life comes rushing at you from out of the darkness, who will you choose to face it with? Will it be someone you trust? Will they be wise? And will their love for you help them to guide you to the light? Or will they lose their way in the darkness. Will they make noble choices or will that person be someone untested? Someone new? Life comes rushing at you from out of the darkness. When it does - is there someone in your life you can count on? Someone who'll watch over you when you stumble and fall and in that moment give you the strenght to face your fears alone.
Sometimes pain becomes such a huge part of your life that you expect it to always be there, because you can't remember a time in your life when it wasn't. But then one day you feel something else. Something that feels wrong because it's so unfamiliar, and in that moment you realize you're happy.
Does this darkness have a name? This cruelty, this hatred, how did it find us? Did it steal into our lives or did we seek it out and embrace it? What happened to us that we now send our children into the world like we send young men to war, hoping for their safe return, but knowing that some would be lost along the way. When did we lose our way? Consumed by the shadows. Swallowed whole by the darkness. Does this darkness have a name? Is it your name?
Regret comes in all shapes and sizes. Some are small , like when we do a bad thing, for a good reason. Some are bigger, like when we let down a friend. Some of us escape the pangs of regret by making the right choice. Some of us have little time for regret, because we're looking forward to the future. Sometimes we have to fight to come to terms with the past. And sometimes we bury our regret, by promising to change our ways. But our biggest regrets are not for the things we did... but the things we didn't do. The things we didn't say that could save someone we care about. Especially when we can see the dark storm that's headed their way. Blessed are the hearts that can be bend, they shall never be broken. But I wonder? If there's no breaking and no healing. And if there's no healing, then there's no learning. And if there's no learning, then there's no struggle. But struggle is a part of life. So must all hearts be broken.
Much as some of us fight it, our parents have a mystical hold over us, the power to affect our thoughts and emotions the way only they can. It's a bond that changes over time, but doesn't diminish, even if they're half a world away, or in another world entirely. It's a power we never fully understand. We're left only to wonder that when our time comes, what kind of hold will we have on our children?
At this moment, there are 7,170,818,671 people in the world. Some are running scared. Some are coming home. Some tell lies to make it through the day. Others are just now facing the truth. Some are evil men, that war with good. And some are good, struggling with evil. 7 billion people in the world. 7 billion souls. And sometimes, all you need is one.
I lost track; which one am I, again?
Sunday, January 29, 2012
Nu vreau sa numesc acest post!
De ce? Eh... pentru ca sunt prea multe ganduri care alearga in stanga si`n dreapta in capul meu si nu pot sa il opresc pe nici unul pentru a`l analiza mai bine. Poate ca nu e nevoie sa fac asta... dar cred ca daca tac (nu scriu) o sa o iau razna. Hmm... Trecand peste, stiu ca nimeni nu v`a intelege nimic din ce scriu, poate asta e si ideea. Saaau, poate ca cineva ma intelege!
Ma gandeam ieri (intr`un moment total nepotrivit)... am avut placerea de a fi martora unui eveniment extraordinar de care imi voi aminti cu drag pana in ultima zi a vietii si care cu siguranta a schimbat ceva in mine! si... am decis sa pastrez acel moment doar pentru mine. Vreau sa ramana acolo, neatins, neschimbat...nu vreau sa`l stric cu vorbe pentru ca oricat de frumos as putea sa`l descriu, va fi de mii de ori mai minunat de atat. Daca voi avea vre`odata ocazia sa`l mai arat cuiva, o voi face... dar pana atunci, va ramane in sufletul meu.
Ma gandeam ieri (intr`un moment total nepotrivit)... am avut placerea de a fi martora unui eveniment extraordinar de care imi voi aminti cu drag pana in ultima zi a vietii si care cu siguranta a schimbat ceva in mine! si... am decis sa pastrez acel moment doar pentru mine. Vreau sa ramana acolo, neatins, neschimbat...nu vreau sa`l stric cu vorbe pentru ca oricat de frumos as putea sa`l descriu, va fi de mii de ori mai minunat de atat. Daca voi avea vre`odata ocazia sa`l mai arat cuiva, o voi face... dar pana atunci, va ramane in sufletul meu.Ciudat cum vorbele pot distruge farmecul. Ha!! Stiam eu! Tocmai ...Nu... haha...nu vreau sa scriu. Prefer sa ramana ceva de care sa isi dea seama fiecare din propria experienta, daaaar cred ca ar fi cazul sa spun "multumesc" am invatat ceva important!
"Nu vreau" incepe sa devina un inceput de propozitie sau un raspuns tot mai interesant.
Iar "pentru ca pot" e un motiv exceptional.
E nevoie de timp pentru a intelege cu adevarat niste sfarturi spuse (mult prea devreme) printre randuri.
Si eu incep sa ma simt tot mai "cruel intentions" gen -vreau sa citesc!
Dada...imi place ce se intampla!
Mi`as dori sa fiu la mare, singura pe plaja cu picioare in apa! sa am un moment al meu!
Mesaj pentru mine:
Sa nu fii trista! oricat de singura te`ai simti intre cei patru pereti ai camerei tale cu miros de scortisoara...eu sunt mereu cu tine! mereu voi fi! Te`ai uitat la o drama romantica iar acum nu mai poti respira si te ustura ochii ingrozitor. Si ce daca nu e nimeni sa te ia in brate sa te linisteasca? Daca stai bine sa te gandesti o sa iti dai seama ca nici macar nu ai nevoie de asa ceva. Si ce daca nu folosesti telefonul pe post de prelungire a fiecarui gand ce`ti trece prin cap? E doar un prost obicei care a inceput de mult sa paleasca si probabil iti e doar dor sa mai simti ce simteai acum 2-3 ani. Si ce daca nu povestesti ce`ai facut in ziua respectiva la 4 dimineata? Si ce daca primul lucru pe care ti`l spuneam in fiecare zi era "povesteste`mi ce ai visat aseara", iar acum... no one gives a crap about them? Important e ca sunt visele noastre!
...
Mesaj pentru mine:
Sa nu fii trista! oricat de singura te`ai simti intre cei patru pereti ai camerei tale cu miros de scortisoara...eu sunt mereu cu tine! mereu voi fi! Te`ai uitat la o drama romantica iar acum nu mai poti respira si te ustura ochii ingrozitor. Si ce daca nu e nimeni sa te ia in brate sa te linisteasca? Daca stai bine sa te gandesti o sa iti dai seama ca nici macar nu ai nevoie de asa ceva. Si ce daca nu folosesti telefonul pe post de prelungire a fiecarui gand ce`ti trece prin cap? E doar un prost obicei care a inceput de mult sa paleasca si probabil iti e doar dor sa mai simti ce simteai acum 2-3 ani. Si ce daca nu povestesti ce`ai facut in ziua respectiva la 4 dimineata? Si ce daca primul lucru pe care ti`l spuneam in fiecare zi era "povesteste`mi ce ai visat aseara", iar acum... no one gives a crap about them? Important e ca sunt visele noastre!
...
"Singura masura a tuturor lucrurilor este importanta
pe care noi le-o dam"
Rabindanath Tagore
Tuesday, January 17, 2012
Simplu...n`am sa uit niciodata!
N`am sa uit niciodata sa lupt!
N`am sa uit niciodata visul ciudat ce l`am avut cu cateva nopti in urma pentru ca oricat de imposibil poate parea... pentru mine a devenit real din momentul in care am deschis ochii. Nu ar avea rost sa enumer zecile de motive pentru care visul meu ar fi doar un vis. Tot ce conteaza e singurul motiv pentru care eu am ales sa`l cosider real : asa vreau sa traiesc! cu gandul ca visul acela e realitatea mea! ( uite cum se intoarce roata si acum...visul tau implineste realitatea mea, iar acum cativa ani...visele mele implineau realitatea ta!)
N`am sa uit nimic din tot ce`a fost
N`am sa uit ca totul a avut un rost!
Ma gandeam astazi ca exista cateva persoane pe care nu le voi putea uita niciodata, chiar daca drumurile noastre s`au intersectat doar pentru cateva zile sau saptamani si mi se pare incredibil faptul ca aceste persone iti pot marca atat de mult intreaga viata.
N`am sa uit niciodata sa fiu eu! si nu am sa uit ca prea multi oameni au ajuns la concluzia ca trebuie sa devii egoist si rau ca sa`ti fie tie bine... dar ei uita ca sunt oameni si orice ar spune, si ei au nevoie de oameni!
N`am sa uit niciodata visul ciudat ce l`am avut cu cateva nopti in urma pentru ca oricat de imposibil poate parea... pentru mine a devenit real din momentul in care am deschis ochii. Nu ar avea rost sa enumer zecile de motive pentru care visul meu ar fi doar un vis. Tot ce conteaza e singurul motiv pentru care eu am ales sa`l cosider real : asa vreau sa traiesc! cu gandul ca visul acela e realitatea mea! ( uite cum se intoarce roata si acum...visul tau implineste realitatea mea, iar acum cativa ani...visele mele implineau realitatea ta!)N`am sa uit niciodata ca cele mai pretioase amintiri sunt cele care te fac sa zambesti chiar si atunci cand mergi singur pe strada.
N`am sa uit nimic din tot ce`a fost
N`am sa uit ca totul a avut un rost!
Dar stii, cateodata trebuie sa lasi anumite amintiri sa faca ceea ce stiu mai bine : sa devina uitate! -asta doar pentru a putea pasii spre viitor fara sa te uiti mereu peste umar.
Sunday, January 1, 2012
This one`s for you and me.
Sa incepem...
Nici nu ai idee ce sentiment am avut si cum m`ai facut sa ma simt in momentul in care ai iesit din spital si te`am vazut imbracat in uniforma asta verde. Am fost atat de fericita sa`ti ascult povestiile "de doctor" chiar daca nu intelegeam jumatate din cuvintele si termenii pe care`i foloseai... dar faptul ca tu povesteai cu atata suflet si interes m`a facut sa simt pura bucurie pentru tine.
Stii bine ca la numarul 94 din "Things to do before I die" scrie "Alex sa fie doctor"...Sunt foarte mandra de tine.Sunt mandra ca cel mai bun prieten al meu v`a salva sora/fratele, mama/tatal, copilul cuiva, iar acea persoana nu te va uita niciodata. Sunt mandra ca esti atat de curajos! Si dupa cum ti`am tot spus in acea zi, esti atat de frumos! (in toate sensurile posibile ale cuvantului "frumos")
4 luni am fost atat de departe de tine... nici nu stii cat de greu mi`a fost. Nimeni nu ma asculta asa cum o faci tu si nimeni nu ma intelege sau cunoaste mai bine. Aveam momente in care imi doream atat de mult sa te sun si sa vorbim nimicuri...sa`ti povestesc ce`am visat sau ce`am patit in drum spre scoala.
De multe ori ma gandeam unde sa te duc si ce sa`ti arat cand o sa vi la mine... sau ce ai fi spus daca ai fi fost cu mine. Mereu ai avut "un cuvant de spus" in capul meu.
Am fost nevoita sa invat sa ma descurc singura si sa iau decizii fara sa`ti cer parerea...
Cel mai neorganizat revelion dupa cum am spus amandoi... dar eu am fost mai mult decat fericita si implinita cand am trecut in 2012 si au inceput artificiile, pentru ca mica, tati si Tina erau langa noi iar TU ma tineai strans de mana. Timp de 6 minute... mi`au trecut prin minte toate lucrurile pe care le`am facut impreuna in ultimul an si toate momentele intense pe care le`am trait.
Nici nu`mi vine sa cred ca in cateva zeci de ore plec din nou... bine macar ca mai putem sa iesim odata, maine seara (chiar daca e in Timi). Again, parca nu am fost plecata nici o secunda...
Visele noastre s`au implinit...dar sacrificul pe care il platim e mare.
Ce altceva sa`ti mai spun... sa ai mare grija de tine, sa nu renunti niciodata (chiar daca ai mult mai cursuri si examene decat mine si esti mereu ocupat), sa te bucuri de viata de student si sa inveti sa gandesti un pic mai pozitiv... pentru ca oricat de greu ti`ar fi, sigur exista cel putin un motiv pentru care sa poti zambi.
Eu o sa`ti fiu mereu alaturi si orice ai face (absolut orice) nu voi putea sa incetez sa`ti fiu prietena.
Iubire, te iubesc din suflet!
La multi ani!
Friday, December 30, 2011
2011 cu bune si rele
Dupa cum ziceam Alex, ai avut o idee foarte buna cu "bilantul anului".
La fel ca tine, si eu consider ca 2011 a fost un an plin de incercari si experiente mai mult sau mai putin placute.
Totusi, inainte sa`mi incep si eu "lista" cu realizari, esecuri si planuri... hai sa nu uitam ca (noi cel putin) ne vom aminti mereu de 2011 ca fiind anul in care ne`am implinit visele. Anul in care am fost la incepul vietii de majori si ne`am putut bucura de aceasta libertate (macar in capurile noastre). Si nu in cele din urma...anul in care am fost pentru prima data despartiti timp de 4 luni si am stiut sa ne adaptam fiecare in medii complet diferite.
Ce imi mai amintesc eu din 2011? hmmm
In rest... am mai invatat (sper!) sa fiu un pic mai egoista (si pentru asta, mii de multumiri profa, pentru toate incurajarile si sfaturile. Da...am retinut : " Eu sunt cea mai importanta"). Pot spune ca sunt fericita... si ca am tot ce imi doresc din toate punctele de vedere, mai putin faptul ca sunt departe de familie si prieteni.
But... I guess you can`t have it all!
Sper ca 2012 sa fie.... la fel de plin ca altfel ma plictisesc :))
Un an nou fericit!!
p.s : nici nu mi`am dat seama ca maine e revelionul :))) credeam ca e poimaine, dar deh... :-j nu`i grav!
La fel ca tine, si eu consider ca 2011 a fost un an plin de incercari si experiente mai mult sau mai putin placute.
Totusi, inainte sa`mi incep si eu "lista" cu realizari, esecuri si planuri... hai sa nu uitam ca (noi cel putin) ne vom aminti mereu de 2011 ca fiind anul in care ne`am implinit visele. Anul in care am fost la incepul vietii de majori si ne`am putut bucura de aceasta libertate (macar in capurile noastre). Si nu in cele din urma...anul in care am fost pentru prima data despartiti timp de 4 luni si am stiut sa ne adaptam fiecare in medii complet diferite.
Ce imi mai amintesc eu din 2011? hmmm
- sfarsitul de liceu cu lacrimi si zambete
- o gramada de poze si sedinte foto
- stresul infernal de la bac
- organizarea banchetului
- banchetul in sine (si pantofii aia ingrozitori)
- ultima iesire cu colegii la Şură
- ultima ora de dirigentie
- filmuletul facut de mine si Alex
- 19 ani ai mei si ai lui Alex
- Secret Santa
- iesirile cu profa
- IELTS
- o gramada de eseuri
- Lucy facand numai prostii
- cartile citite
- multimea de prieteni facuti in Anglia
- noua mea "casa"
- ai mei mutandu`se
- zborul cu avionul
- perecerile pana la ora 2
- mancare chinezeasca (cred)
- preaaaa multe spaghete
- mailurile de 2-3 pagini pentru Alex
- despartirea de la Eva
- intoarcea acasa...
- Craciunul cu familia
- Turtele lu` mami
- pierderea unei prietene
- experienta in ale gatitului
- Ciupa se marita
- new boyfriend
In rest... am mai invatat (sper!) sa fiu un pic mai egoista (si pentru asta, mii de multumiri profa, pentru toate incurajarile si sfaturile. Da...am retinut : " Eu sunt cea mai importanta"). Pot spune ca sunt fericita... si ca am tot ce imi doresc din toate punctele de vedere, mai putin faptul ca sunt departe de familie si prieteni.
But... I guess you can`t have it all!
Sper ca 2012 sa fie.... la fel de plin ca altfel ma plictisesc :))
Un an nou fericit!!
p.s : nici nu mi`am dat seama ca maine e revelionul :))) credeam ca e poimaine, dar deh... :-j nu`i grav!
Wednesday, November 23, 2011
Paradise
Family
My friends
Want quiet, the silence of night
Muddleheaded
Betrayed Comedowns
Alone
Sick Hurt
Need someone to trust
Chance
Nice people
Lot of cats
Malevolence
All the same
Proof
Disagreement
Lucy
Thank you
I know
Content
Sorry
Need time
Time
Time
Space
Boots
Write down
Wait
E-mail
Song
Chance on me
Lost
Memory
Friend
Christmas... Home is where your heart is at. Where people won`t let you fall...dor de casa
Acasa nu se cumpara, acasa nu se uita, acasa nu se schimba, acasa nu se muta.
Hero
Altadata...
Macar am incercat
"Limba de acasa e limba in care vorbeste sufletul
Trebuie sa uiti de existenta sufletului
Cand gandesti in limba numaru doi"
Versuri de la: http://www.versuri.ro/
http://www.youtube.com/watch?v=1G4isv_Fylg
!!!!!!
My friends
Want quiet, the silence of nightMuddleheaded
Alone
Need someone to trust
Chance
Nice people
Lot of cats
Malevolence
All the same
Proof
Disagreement
Lucy
Thank you
I know
Content
Sorry
Need time
Time
Time
Space
Boots
Write down
Wait
Song
Chance on me
Lost
Memory
Friend
Christmas... Home is where your heart is at. Where people won`t let you fall...dor de casa
Acasa nu se cumpara, acasa nu se uita, acasa nu se schimba, acasa nu se muta.
Hero
Altadata...
Macar am incercat
"Limba de acasa e limba in care vorbeste sufletul
Trebuie sa uiti de existenta sufletului
Cand gandesti in limba numaru doi"
Versuri de la: http://www.versuri.ro/
"Nu-i nimic mai e un pic"
Si cand inchide ochii zïce
"Sunt acasa"
"Sunt acasa"
!!!!!!
Saturday, October 8, 2011
Studenta in Portsmouth
Am ajuns. Zborul cu avionul (primul pentru mine) a fost mai mult decat perfect. Am avut rasaritul mai aproape ca niciodata. Am ajuns intr`un final si am avut jumate de ora, pana a venit autocarul meu, sa ma obisnuiesc un pic cu ideea ca, chiar sunt in Anglia (nu am reusit).
Mi`am cunoscut proprietarii care sunt niste oameni de nota 20 si mi`au explicat asa incet tot ce avem nevoie sa stiu pentru primele zile. Am avut chiar norocul sa am o familie de romani ca si vecini si mai dau fuga la ei cand am nevoie de ceva. Stau intr`o casa cu inca 3 studenti : Jude- un tip tare de treaba din Nigeria, Dim- la fel de ok tipul si tare funny din Grecia si inca o fata Anjeli din India. Am avut mare noroc sa am colegi asa ok si chiar sa pot spune ca m`am imprietenit cu Jude care e cam pe aceeasi linie de plutire ca si mine + ca mi`o purtat de grija in primele saptamani ceea ce a insemnat foarte mult pentru mine. Si acum ma suna cand e plecat de acasa sa ma intrebe daca am mancat si daca sunt bine:)) Comic...dar dragut din partea lui.
Universitatea... imensa! Ditamai campusu! Nici acum nu stiu toate cladirile dar am invatat sa intreb atunci cand nu sunt sigura si voi primi mai mult decat indicatii seci. Profesorii sunt mai mult decat in pas cu moda! Toate lectiile ne sunt predate in power-point, si sunt disponibile si pe internet in caz ca vrem sa le revedem si primim chiar si pe foi cursurile ca sa putem face notite in timp ce profu explica.
Am primit fiecare cont pe gmail si pe un site doar al studentilor unde avem orarul (nu ti`ar veni sa crezi cum arata orarul meu, fapt pentru care am decupat urmatoarele doua saptamani...) si alte chestii utile referitoare la cursuri. Avem adresele de mail si numerele de telefon a tuturor profesorilor care ne predau, si sa nu mai spun ca toti au cont pe facebook- pe care chiar il folosesc!!! Vorbesc cu studentii, posteaza tot felu de clipuri, poze din excursii, si ultimele evenimente.
Biblioteca e raiul pe pamant! Imensa...cu loc de studiu, calculatoare si evident mii de rafturi pline cu carti dintre care multe sunt disponibile si in format electronic.
In prima saptamana am avut parte de o plimbare de 2 ore pe mare impreuna cu profesorii si colegii din anul 1 de la stiinte pentru a ne cunoaste un pic. Apoi, in a 3a saptamana am avut prima zi de practica pe o insula nu foarte departe de aici –Isle of Wight. O zi intreaga pe acea insula minunata in care am fost invatati cum sa luam notite in carnetul personal, cum sa desenam schite si cum sa analizam rocile si stancile de pe malul marii.
Saptamana viitoare urmeaza a doua excursie, de 4 zile de data aceasta, intr`un loc numit North Somerset.
Nu te obliga nimeni sa cumperi carti sau eu mai stiu ce... eu am gasit un site dragut si mi`am luat doua, una cu 11 lire si cealalta cu 16. Dar sunt carti in format A4 si au in jur de 700-800 de pagini, nu carti de buzunar... In librarii sunt foarte scumpe, undeva la 40-50 de lire una, dar daca te interesezi un pic, cum am facut eu, le poti gasi la un pret decent.
Orasul nu e foarte mare dar cu siguranta e de plin de viata. Nu ai nici o sansa sa te plictisesti aici. Ai marea aproape, parc de distractii- Clarence Pier, parcuri naturale-Victoria Park e unul din preferatele mele, Spinakle Tower, o gramada de pub-uri, cluburi, restaurante si fast-food-uri. Zone comerciale cu toate tipurile de magazine care`ti pot trece prin minte. Muzee, galerii, teatre, cinema-uri, bowling...tot ce vrei!!
Oamenii de aici te fac sa`ti schimbi modul de viata. Toata lumea iti zambeste daca faci contact vizual, iti si deseneaza drumul pe unde sa o iei ca sa ajungi la destinatie daca trebuie, masinile opresc ca sa treci prin mijlocu starzii chiar daca nu e trecere de pietoni, se scuza de te fac sa te simti prost daca te`au facut sa te dai un pas mai incolo din cauza lor, iti multumesc de lesini pentru cele mai banale lucruri si spun de 1000 de ori pe zi “please”.
E tot ce mi`am dorit vre`odata!
Tuesday, September 6, 2011
It's not a 'good-bye', only a long 'I'll see you later."
Finally! De o saptamana ma chinuiam sa`mi recuperez blogul si in sfarsit am reusit:))
Finally! ultimele zile...E atat de ciudat sa`ti iei ramas bun de la toate persoanele dragi...
Iubire, imi pare rau ca trebuie sa plec atat de departe si nu te pot lua cu mine, imi pare rau ca (DEOCAMDATA) trebuie sa suporti tara asta pe care o uram si o condamnam la fel de mult... dar ma bucur din suflet ca ai avut puterea sa iti indeplinesti visul si nu ai dat inapoi atunci cand multi te`au desconsiderat! Sa nu lasi pe nimeni vre`odata sa`ti zica "tu nu poti!" Sa nu uiti ca mereu vom ramane cei mai buni prieteni, indiferent de timp, circumstante sau imprejurari.
Te iubesc!
Te iubesc!
Ciupa, fată, e interesant ca oricat am fi de diferite, avem si multe lucruri in comun. Te rog sa ai grija de tine si de sufletul tau si daca trebuie, invata sa fi, un pic de tot, egoista si rea cu cine merita. Nu permite nimanui sa`si bata joc de ceea ce esti sau ceea ce iti place. NU te schimba pentru nimeni! Schimba`te doar pentru tine!Sa nu renunti la visele si dorintele tale oricat de greu ti s`ar parea inceputul, si niciodata sa nu te complaci intr`o situatie doar de dragul altora. Sa fi tare, puternica, si sa nu uiti ca in feresatra Blond Buttercup poti scrie cand vrei, ce vrei si cum vrei. Te iubesc!
Profa`, nici nu vă daţi seama cât sunt de mândră să pot spune că am avut "cea mai nebună profă de engleză" .
Nu ştiu dacă o să vă pot mulţumi vreodată pentru sutele de sfaturi şi încurajări pe care mi le-aţi oferit de-a lungul anilor dar vă pot promite că o să încerc să fiu cea mai bună în tot ceea ce fac. Vă mulţumesc că nu aţi fost o prefăcută şi mereu mi-aţi spus în faţă tot ce aveaţi de spus (spre deosebire de alţii). Vă mulţumesc că aţi avut încredere în mine şi că am putut să am şi eu, la rândul meu, încredere în d-voastră!
Să nu mă uitaţi şi când vreţi, să-mi scrieţi pe mail, aşa încet şi perfect gramatical cum m-am chinuit să scriu şi eu. (sper că nu am greşit nimic).
Vă iubesc!
Sa imi povestesti mereu ce faci! Multumesc pentru ca ai crezut in mine atunci cand eu aveam indoieli... nici nu sti cat de mult a contat! Te iubesc!
Dori, of... ma bucur atat de mult ca am fost impreuna la concert si culmea...am ascultat multe dintre melodiile pe care le fredonam si noi pe bancile scolii.
"De azi si-ntodeauna prieteni noi vom fi,
Cu rele si bune, bune si rele, asa-s prietenii.De azi si-ntodeauna prieteni vei avea, La greu si la bine, mereu langa tine-orice s-ar intampla."
"A trecut atata timp
Si mi-e dor de tine, mi-e dor de noi
Si-as vrea sa te am langa mine."
"Si tot mai mult stau si-ascult un refren dus de vant
Si tot mereu e mai greu, vreau sa stii
E-o poveste ce n-are sfarsit."
Stiu ca si tie iti va fi greu in primul an, dar esti fata desteapta si sunt convinsa ca te vei descurca! Sa`mi scrii cand ti-e dor, sau cand ai nevoie de o parere sincera...sau pur si simpu.Te iubesc!
Subscribe to:
Posts (Atom)