
De ce zilnic imi aud "ce`i cu tine mah?" sau "ce`ai patit?" Acu serios...chiar se vede tot? nu mai sunt in stare sa ascund nimic? Am vazut ca la tine deja nu mai tine faza cu "is ok mah.hai vorbim de tine". Si faptu ca mi`ai citit caietele de info...te face sa sti (cam) tot. Poate e bine, poate nu`i.Who knows? nici nu stiu cum sa`ti zic... dar daca ai sti ce stare ciudata am.Nu am mai avut`o si nu stiu sa ti`o explic.As putea sa zic ca ma simt in multe feluri, as gasi eu adjectivele potrivite(ca doar is eu si inca par sa fiu buna la a`mi gasi cuvintele), ce e diferit e faptul ca, defapt, parca nu ma simt pe mine. Sti ce zic? Ca si cum as vedea din afara si as spune asa cu usurinta "a da...pai pare a fi deprimata un pic si mai retrasa. fara chef si mai indispusa" dar totusi simt ca n`as vorbi eu de mine, ci eu de alta. Mie nu`mi pare a fi chiar normal, iar daca e...well that`s a first. Nu`i grav oricum (zic eu). Banuiesc ca incerc doar sa ma analizez putin, cu toate ca nu`mi prea iese.
Alta chestie care nu`mi mai convine e ca mi`am pierdut entuziasmul de a face planuri. Pe de`o parte ma gandesc ca poate e bine. Pana la urma am invatat si eu ca nimic nu`i sigur pe lumea asta si nu mai poti baga mana in foc pentru nimeni si nimic, deci cum sa faci planuri pe ceva ce nu e niciodata sigur. Pare a fi doar pierdere de timp si la sfarsit daca se termina prost, nu te alegi decat cu o dezamagire mai mare gandindu`te "Doamne si cate planuri mi`am facut". Iar daca e sa fie bine...o sa fie bine. Si oricum nu te poti tine mereu de plan. Poate intervine ceva sau pur si simplu nu mai vrei. Si atunci la ce bun? Trecand peste teorii...imi lipseste partea din mine care facea planuri pe orice ca nebuna. Pentru ca ma simteam bine, macar pe moment. Mai ti minte plimbarile noastre lungi in care planuiam cum o sa fie dupa liceu, si cum ca o sa facem tururile alea, al tarii si al lumii? Si despre casa noastra? Si io baba cu mâţele mele si tu la etaj cu muzica ta? si cum ne intalneam la mijloc, pe scari si ne uitam la poze si radeam de noi la 7şpe ani(ca dupa 17 nu mai avem ca`s eu tampita acu). Da... iti amintesti ce fain ne simteam vorbind chestii de genu? Si ma gandesc ca n`o sa se intample tot ce`am vorbit noi, dar hey...who cares? ne`am asumat riscul de a fi dezamagiti si cu asta basta.
Adevarul e ca m`ai dat peste cap ingeraş.de 7x. Da nu`i nimic...ridic capu, ma pun in genunghi, si apoi ma ridic incet, incet. Si apoi o sa fiu pregatita pentru urmatoarea rostogolire(cu fata, cu spatele,dapartat, apropiat...cum vrea @#$% ta. si lateral daca trebe. ne`o aratat desteptu de Sebi ca se poate[=))]). Doar ca mai puternica, mai sigura pe mine si mai echilibrata. Ti`am mai zis eu cum sta treaba...sper ca ai inteles. O singura chestie mai vreau ...Iarta`ma. Iarta`ma pentru ca asa sunt eu.Si iarta`ma pentru ca O SA FIU ok. Si iarta`ma pentru ca nu stiu altfel. Dar tu ma sti, tu ma intelegi, tu sti ca asa ma fac eu bine...si asta e bine.take care de mine si de tine si noi amandoi.
Tuesday, November 10, 2009
Cine? eu? Care eu?
Posted by E# i*q at 9:19 PM 0 comments
Sunday, October 11, 2009
Missing girl

Simt ca nu mai scriu la fel. Stiu ca nu mai vorbesc la fel. Stiu ca nu mai ascult la fel.Stiu ca nu mai cant la fel. Stiu ca nu mai zambesc la fel. Stiu ca nu mai simt la fel. Stiu ca nu mai fac poze-deloc chiar. Stiu ca nu mai traiesc la fel. Si stiu ca nu mai vreau ce vroiam. Stiu ca nu`mi pasa si stiu ca nu`i bine. Stiu ca trebuie sa ma opresc si stiu ca nu pot. Stiu ca nu trebuie sa mai gandesc dar eu inca visez. Stiu ca nu trebuie sa mai merg dar eu alerg. Stiu ca nu trebuie sa mai vorbesc dar tip. Stiu ca trebuie sa tin pasul cu timpu` dar eu nu ma misc. Stiu ca trebuie sa am incredere dar nu ma deschid. Stiu ca trebuie sa iubesc dar...nu, nu urasc;dar nici nu pot sa iubesc.Stiu ca trebuie sa am grija dar nu mai inteleg de ce. Stiu ca trebuie sa tin minte dar vad ca nu mai am pentru cine. Stiu ca trebuie sa`i inteleg dar mi se pare aberant. Stiu ca trebuie sa iau in considerare dar eu nu aud. Stiu ca trebuie sa invat dar nu vad. Stiu ca vrei.Stiu ca sti ca pot. Eu nu stiu.
Si daca nu vreau sa fac tot ce "trebe sa fac" ? then what?! un cacat. ce poa` sa se intample? /:). Si daca se intampla si nu`mi pasa? atunci cum ii?cum ramane?
Parca nu mai trece odata timpu asta! Da bun, am inteles ca am şap`şpe ani si ca totu`i o mare chestie roză, si ca ma distrez si ca se intampla numa chestii faine, si ca n`am nici o grija si bla bla si alte bla bla. Bine,super,ma bucur; dar nu`mi pasa. Sa treaca odata.
Nu ma mai suport. Ma simt o mare falsa.Simt ca ma mint pe mine si pe toti din juru meu. Simt ca orice as spune e o minciuna. Chiar si atunci cand zic "vai ce ma bucur ca mergem $#%$% de revel" sau "nu mai pot de somn.vreau un pat si`o perna". Orice cuvant pare o minciuna. parca nu mai stiu sa zic ce vreau sau ce simt. Am I lost? Ar trebui sa dau anunt?- "lost myself! cine gaseste o fetita blonda, mica si proasta, care plange la vre`un colt de strada si are o pisicuta in bratze, va rog sunati la 0741076915.Rog seriozitate si nu sunati cu alte scopuri ca va omoara al meu preten:))"
Posted by E# i*q at 11:23 PM 1 comments
Sunday, September 27, 2009
how we used 2 be
In the game of seduction, There is only one rule: Never fall in love
What you can't have, you can't resist.
They're old enough to know better, but too young to care.
In the game of seduction and betrayal, how far will you go?
Are you in, or are you out?
Everyone does it, no one talks about it
What we have here is a dreamer.
Someone completely out of touch with reality.
When she jumped, she probably thought she would fly.
I don`t forgive people because I`m weak..I forgive them because I`m strong enough to know people make mistakes.
Though lovers be lost love shall not;
And death shall have no dominion.
- And Death Shall Have No Dominion by Dylan Thomas
I remember how I ran to you
every time I needed someone
to talk to...
You always understood
my deepest feelings
and gave me a shoulder
to lean on...
I really miss you...
If only you were here...
What is the opposite of two? A lonely me, a lonely you.
The reason it hurts so much to separate is because our souls are connected.
Why can't we get all the people together in the world that we really like and then just stay together? I guess that wouldn't work. Someone would leave. Someone always leaves. Then we would have to say good-bye. I hate good-byes. I know what I need. I need more hellos
A goodbye isn't painful unless you're never going to say hello again
I'm holding on to something that used to be there hoping it will come back, knowing it won't.
And if you were to say 'come with me', even now I might go.
A lot of people walk in and out of my life, but... you're one of the only ones I ever really wanted to stick around.
I sit here and wonder if you'll ever understand just how much of me belongs to you.
It's been quite awhile... I must say I miss our friendship. I miss you, but what I really miss the most is not just you or us but how it all was.
I often catch myself constantly wondering how you are, sitting alone with my mind set so far, reminiscing about your smile, voice and touch, damn this life... I'm missing you too much!
Sometimes, no matter how much faith we have, we lose people. But you never forget them. And sometimes, it's those memories that give us the strength to go on.
It's not a 'good-bye', only a long 'I'll see you later.'
Posted by E# i*q at 11:29 AM 0 comments
Saturday, September 26, 2009
ceea ce simt acum probabil...

Intrebarea mea pentru...mine e "ce simti bah?". Dar defapt ar trebui sa intreb prima data "dar tu mai simti ceva?". Greu de raspund ce`i drept. De foarte multe ori am renuntat sa simt. Ma incercau unele sentimente, care inainte erau vizibile si manifestate in mod normal. Acum...atunci cand incep sa simt ceva, dureaza maxim cateva minute iar apoi E# i*q spune ceva de genu`- "de ce te agiti? nu`ti pasa oricum:-j ". Sti ca sufletul meu era al tau. Era in mainile tale. Ai detinut controlul absoult asupra lui timp de atatia ani. Ai stiut mai bine ca mine ce simteam. logic nu? Din moment ce`mi aveai sufletul in palma...era usor de vazut si inteles. Iar acum...parca mi l`ai dat inapoi si eu nu`l mai cunosc. Ca si cum m`as revedea cu un vechi prieten dupa 3-4 ani. Il simt ca pe un strain. Nu stiu ce sa`i spun si cum sa`i vorbesc. M`am schimbat si eu, s`a schimbat si el. Nu ne mai intelegem. Si nu ni bine. Nici mie, nici lui, nici lu` E# i*q. Nimic nu`i bine. Nimic nu se simte ca si cum ar fi (macar) bine. Ai zis ca nu vrei sa`mi fie naspa...stiu. Dar ce sa fac? Sti ca nu ma obisnuiesc cu ce nu`mi place si de uitat nu te uit nici sa vrei tu! "sa trec peste?" dar ce`i cu prostia asta? cum sa "treci" peste? nu`i ca si cum ridici picioru ca sa nu cazi intr`un canal!
Si nu mai suport multe. Prea multe. Azi nu i`am suportat pe copiii cu care am fost afara, pentru ca erau bfs si se simteau ei ff bine. N`am suportat parcu in care am stat. Nu suport tramvaiu si banca din statia in care stau in fiecare dimineata 5 zile din 7. Nu suport "indiferenta" (sau ce`o fi) unei persoane, pentru ca, stiu ca eu in locul lui as fi fost altfel. Nu suport intrebarea "cum te mai simti?" si "dar gandeste`te ca altii sufera mai mult". Da bine, stiu.n`am zis ca nu`i asa...dar va rog, pot sa fiu si eu egoista la maxim macar 10 minute?? Nu suport magazinele alea. Nu suport locurile alea. Nu suport visele alea. Nu suport gandurile, frica, lacrimile, si durerea provocata. Nu suport orele tarzii, noptile nedormite si oboseala. Nu suport reactiile corpului meu la tot ce simt. Nu suport sa fiu singura. Nu suport sa fie prea multa lume.vba aia-Vreau putin si de calitate. Vreau sa fac ce`am de facut, sa fiu ok cu mine si sa plec odata. Mai sti ca`ti ziceam ca eu is ok si nu`mi pare rau si nici nu mi`ar parea de nimic.Nimic! Intelegi? -culori, soare, nopti calde, adierea diminetii, flori, inaltime, stele de mare, bratari, capsuni cu frisca, inghetata, Cluj, eco, craciun si revelion, copaci, veverite, pisi, rasete, rochia, ziua aia, el, copiii, prietenii, locurile nevazute, zborul, filmele, muzica, netu, wall-e, migdalele, bubbles, pixuri, sapunuri de hotel, marea si nisipul, vacante, barfe, blogul, lumina, papitoaiele, unghiile, camera mea, albastru, EU!
Hai...ia`mi sufletul si ai tu grija de el.Tu sti mai bine ca mine. El te vrea pe tine nu pe mine.
Posted by E# i*q at 11:44 PM 0 comments
Wednesday, September 16, 2009
tu si eu, doua suflete ce`au asteptat mereu
Ai plecat ca nu ai avut de ales
Te-am inteles..
Si nu regret ca am fost intelegatoare prea des
Dar..as vrea de multe ori sa iti vorbesc
Si ma detest ca am atatea sa iti spun si nu gasesc
Cuvinte prin care sa te fac sa intelegi
Ca sufletul nu stie reguli sau legi
Si uneori vorbele sunt seci
Si amintirile frumoase devin cosmaruri reci
Dar speram sa nu fie cazul meu si-al tau
Tu si eu, doua suflete ce-au asteptat mereu
Si-au plans de bucurie sau tristete
Am simtit de la inceput ca nu esti unu` cu mai multe feţe
Si asta am iubit cel mai mult la tine
Sper ca n-am gresit cu nimic, retine
N-as vrea sa fiu dezamagita stii bine
Ar fi mai dureros decat as fi dezamagita de mine
Mai trece o zi si mi se pare tot mai greu
Ca nu gasesc caldura in sufletul meu
Si as da orice sa dau timpul inapoi
Sa fim noi doi
Chiar daca’i soare sau sunt ploi..
Pentru tine si pentru cele mai frumoase clipe
Esti unic, nu esti tipul celorlalti tipi
Si foaia deja scrisa nu se poate rupe
Ca sufletul e un vulcan care erupe
Si-mi da puterea sa merg mai departe
Sperantele si amintirile ma fac sa cred ca poate...
Desi in viata nu le poti avea pe toate
Nu vom uita cat am lupatat si cate avem in spate
Si o sa fie bine chiar daca mai avem probleme
Iti spun stai linistit, nu ma tem, deci nu te teme
Ca multe vin si trec chiar daca raman semne
Si orice semn se vindeca dupa o vreme
E pentru tine, pentru tine
Ti-am mai spus ce e facut sa ţina, ţine
E pentru tine si pentru noi
Tot ce ma doare am ingropat si nu privesc inapoi
Indiferent ce-ar fi m-as bucura sa poti zambi
Ti-am spus mereu ca esti mult mai puternic decat sunt altii.
Daca nu te-as mai vedea, o viata mi-ai lipsi
Si sper ca intr-o zi ne vom regasi !
Daca nu te-as mai vedea, o viata mi-ai lipsi
Si sper ca intr-o zi vei veni sau voi veni..
Posted by E# i*q at 6:06 PM 0 comments
Întotdeauna!

Visul asta este usa din pragul nebuniei.
Intr'un ocean de probleme si griji, indiferenta e o barca.
E din ce in ce mai greu ...
Intre prezent si trecut timpul pare a fi mort
Pastrez doua minti intr'una
El se tine de şotii'ntruna
Invincibili impreuna, invizibil dar nu'i pierd urma
Pe el il pastrez intodeauna
Eu sunt calculata el ia calcule in ras
Neastamparat creaza obstacole in plus
E dus
Danseaza printre tentacole
Eu incerc sa ma balansez
El vede miracole
Pot, dar nu vreau sa'l scap
Cand latul se strange prefer sa'l am pe el in cap
O ardeam lejer
Aveam timp si loc de aici pana la cer
Aveam lumina pe chip si foc in priviri
Nu intelegeam de ce se uita parintii la stiri
Vreau sa fim iar copii
Hai joca'te cu mine putin
Posted by E# i*q at 5:21 PM 0 comments
Saturday, August 22, 2009
Cu ce ramai?Cu ce ramai dupa ce o persoana draga tie moare?cu lacrimi?amintiri?vise?vorbe purtate de vant?poze?nimic?Cu ce?!Iti amintesti ce bine era. Dabea acum apreciezi acele momente banale la adevara lor valoare. Acum realizezi cate ai avut de invatat; cate ai ratat; cate ai fi putut sa faci, sa spui, sa asculti, sa ceri. Gandurile te inunda, te zguduie, te fac sa-ti versi sufletu prin lacrimi si urlete `nabusite. Ajungi sa implori propria moarte (?).Oricare ar fi circumstantele, gasesti un motiv sa te invinuiesti, sa te gandesti ca daca faceai asa si asa era mai bine, poate era altfel, poate puteai sa eviti, sau macar sa fi acolo in ultimele momente si sa spui “te iubesc”.Regret cu toata fiinta ca nu am apucat sa-i spun “te iubesc”.Regret enorm ca nu am fost acolo mai devreme sa-i tin mana in a mea si …doar sa privesc.Am ajuns prea tarziu.Prea tarziu pentru tot!Nu am crezut.Jur! Nu am crezut ca nu mai e pana nu am vazut cu ochii mei. Si atunci, in acel moment, mii de fiori au navalit peste mine si ma faceau sa tremur vizibil.Mergeam inainte fara sa vad lumea din jur ce ma urmarea cu privirea, fara sa salut sau sa fiu capabila de vre-un sunet descifrabil, fara sa-mi dau seama de ceea ce fac. Am ajuns. Eram aproape acum…si totusi prea departe. Ce sa fac? Nu pot. Nu stiu. Am incercat pentru cateva clipe sa ma controlez.Era imposibil. Am renuntat. Puteam doar sa plang…sa plang asa cum nu am mai plans vre-odata. Nu stiu daca plangeam mai tare in exterior sau interior…cert e ca durerea era prea greu de suportat. M-am asezat intr-un final si m-am pierdut in ganduri, lacrimile ne- mai incetand. Am stat singura o perioada (singura in sensul ca ignoram total pe oricine din incaperea respectiva…eram doar eu cu mine), am refuzat totul, incercand probabil sa spun ca nimic nu ma va face sa ma simt bine.S-au apropiat apoi de mine cateva dintre persoanele care au fost acolo cand a plecat dintre noi…mi-au povestit totul cu lux de amanunte…ce sa fac? Eram mai mult decat devastata la auzul acelor cuvinte care parca ma atacau cu brutalitate, chiar daca ele erau spuse cu blandete de catre voci tremurande. Simteam ca….cerul e pe cale sa se prabusesca si eu sunt singura pe cel mai inalt munte, simteam ca in orice clipa as putea sa cad sau sa fiu facuta praf si pulbere de cerul meu. (oricare ar fi fost…m-ar fi omorat….asta fiind ideea.)Venise prima noapte. Nu am vrut cu nici un pret sa plec de acolo asa ca am ramas. Lumea venea si pleca. Unii mai ramaneau cateva ore si imi povesteau din nou cum si-a dat sufletul, cum a respirat in ultimele secunde, cum si-a miscat mana, ce a spus, ce a cerut, de cine a intrebat cu cine a vorbit. Am ascultat acceasi poveste de sute de ori, si desi ma zgaria pe suflet, nu eram in stare sa protestez, si sorbeam fiecare cuvant cu aceeasi intensitate, ca si cand as fi auzit pentru prima data cum s-au intamplat lucrurile. A venit si dimineata. Trista si …diferita. Parca era o alta lume. Ochii mei nu mai suportau nici cea mai slaba lumina si parca ma rugau in genunchi sa le ofer macar cateva minute de somn. Am plecat in patul meu din camera alaturata si am incercat sa le fac pe plac.Cateva ore bune am stat doar, treaza fiind. Tresaream(nu stiu ce intelegi tu prin tresarit, dar in momentele alea, la cel mai slab sunet care-mi ajungea la urechi eram ridicata din pat). Intr-un final am prins cateva zeci de minute de somn in care am visat-o. Imi amintesc si acum ca in vis trebuia sa-i dau ingrozitoarea veste sora-mii.Nu am fost in stare sa-i spun, am lasat-o sa vada cu ochii ei. M-am trezit speriata, si in primele secunde de buimaceala speram sa fie totul un cosmar. Nu a fost asa, sprea marea mea dezamagire. Am plecat repede s-o vad. Era tot acolo…nemiscata, neatinsa, tacuta si linistita. Nu-mi prea amintesc ce am facut in acea zi. Am tot stat pe langa ea, oricum nu eram buna de nimic, dar am incercat sa mai dau o mana de ajutor cand era nevoie de mine. Spre seara a venit si sora mea (abia ajunsese din Germania. A venit la ea…sa o vada, stia ca se simte rau, dar abia cand a coborat din avion a aflat vestea de la mica :”babi e bine, te asteapta…doar ca din pacate nu o sa mai poata sa vorbeasca cu tine” Acestea au fost cuvintele care au dat drumul la lacrimi imposibil de tinut in frau)Am stat amandoua langa ea si ne aminteam cate a facut pentru noi si ce vremuri frumoase erau inainte. O plangeam impreuna…mami(bunica-mea) la fel. Era tarziu deja…a doua noapte. Am ramas langa ea…timpul trecea mai greu ca niciodata (probabil si din cauza oboselii simteam asta). Pe la 4 AM Tina(sora-mea) a plecat la somn. Eu am ramas, si impreuna cu o matusa am inceput sa facem curat pe acolo.Am scos covoarele, am maturat, am strans paharele si ce mai era….mi-am supus toata concentrarea presiunilor facute de nevoia de curatzenie. Apoi, cand se facuse deja dimineata, am inceput cu pregatirea mancarii, prajiturilor…tot ce trebuia. A trecut timpul mai repede miscandu-ma dintr-o parte in alta. A urmat slujba de inmormantare…care a fost tinuta afara, in curte. Cuvintele preotului ma faceau sa ma detasez de lumea reala, sa uit de mine si s-o vad doar pe ea. Dupa ce a terminat sluja oficiala, dat fiind ca el era duhovnicul ei si o cunostea de cand se nascuse, ne-a spus cateva cuvinte desprea ea. Au fost cuvinte dulci-amare; pentru ca stiai cat de buna a fost cu fiecare dintre noi…iar acum ne-a parasit. Urma sa o scoata din casa si sa o duca spre cimitir…si inainte de asta sa puna capacul sicriului. Au fost momente de o duritate exagerata. Cateva parsoane au incercat sa ma ia de acolo, sa nu vad…dar nu am putut…am plecat `napoi si am privit agatandu-ma de bratul tatalui meu. Imi venea sa zbier la cei care i-au pus capacul si o duceau acum spre trasura. Imi venea sa sar la ei si sa le spun sa nu mi-o ia. Drumul pana la cimitir a fost silentios. Ma chinuiam sa nu ma indepartez nici macar cu un metru de ea, dar vantul ma tot impingea inapoi. Imi era greu sa merg dar nu am renuntat…pentru ea. Am ajuns la locul cu pricina si au si lasat-o in jos…speram sa dureze mai mult! Sa mai spuna ceva preotul ala! Sa se mai intample ceva!…Nu mai aveam ce face…i-am aruncat banutul. Stateam agatata de gardul alb si priveam cum o inghite pamatul…Era gata…se sfarsise totul. Am plecat acasa….si nu-mi mai amintesc mare lucru. Eram mult prea obosita, prea nepasatoare, prea ingandurata si prea ne-eu.Au trecut 3 saptamani acum. Doliu inca 3.Acum doua zile a fost prima data ce am visat-o de atunci. Eram la cimitir si puteam s-o ating… plangeam si o strigam. S-a ridicat si mi-a spus ca e obosita, ca nu a dormit decat 2-3 zile si vrea sa se odihneasca. A mai spus sa-i dea mami de mancare si apoi sa o lasam in pace.Am incercat sa-i spun ca o iubesc si mi-e dor de ea dar nu m-a lasat…mi-a pus mana pe gura si am vazut ca pleaca …Inca nu sunt eu. Inca imi vine sa ma urc pe pereti pentru ca nu am apucat sa-i spun ca o iubesc enorm.Au fost rupturi din sufletul meu.Cuvinte scoase cu greu de sub zambete false si aparente care au dus pe multi de nas.Pe toti as putea spune. Si e mai bine asa…nu vreau sa mai aud "condoleante" si " esti bine?".
Ma crezi ca nu (te) cred? N`am cum. Nu pot. E mult peste putera mea de a intelege sau de a accepta. M`ai fi crezut in stare sa plang 8 zile la rand pentru tine? si nu plans de 5 minute pe zi, plans ziua`ntreaga. ei? Eu una nu. Nu credeam ca am atatea lacrimi sau ca e posibil. Sti ca te`am visat inainte sa aflu. Asa mi`ai zis tu "bbye" dar cu mine cum ramane? de ce nu m`ai lasat sa`mi iau si eu ramas-bun? ultima data mi`ai zis "hai dute odata acasa ca nu`i ca si cand nu ne`am mai vedea niciodata" ironic nu? am stiut eu ce`am stiut cand te`am tinut atata in brate si te`am strans asa de tare.
If I could go back in time and never become your friend,
I wouldn’t take it.
The truth is that I needed you then,
just as much as I need you now.
I have this feeling that the pain will never go away,
and that's what scares me the most.
I don't know why they call it heartbreak.
It feels like every other part of my body is broken too.
Don’t ever tell me how I feel inside,
when you’ve never had to deal with the shit I do everyday.
You wouldn't last an hour in my shoes.
I can't believe that evil like this exists.
Will she ever learn to trust again?
Now that her innocence is lost,
will she ever be the same again?
With sad eyes she turned her face away from the pain,
she didn’t want it to happen again but she knew it would.
It always did.
I tried to stop you
But I was far too late
But at least I know your happy
Smiling down at me from Heaven’s shining gate
Don't be so quick to judge me,
You only see what I choose to show.
Posted by E# i*q at 1:38 AM 1 comments
Thursday, August 20, 2009
Inocenţa celor 16 ani

Ai 16 ani, te crezi cul evident. Te simţi mare.Te apuci de fumat şi de băut că aşa e la modă.Dacă te şi droghezi eşti cel mai tare.Discotecă? În fiecare vineri şi sâmbătă. Nu ratezi nici un party/ zi de naştere/ majorat.Vi la şcoala, stai în ultima banca cu playeru` pe play că aşa pauza-i mai aproape. Nu-ţi pasă dacă profesorii ştiu. Curând o să renunţi la rutina de zi cu zi cu ghiozdanu-n spate, preferând viaţa de vagabont cu acte[ lyrics-uri usm].Eşti superficial şi materialist. Îţi alegi prietenii după aspect şi banii pe care îi au în buzunar.Nu mergi la teatru/ film că ai tv acasă şi restu nu te interesează. Nu citesti o carte, că durează prea mult şi gaşca ar râde de tine.Nu îi ceri bani lu` mama, te serveşti singur.Plimbare?excursii?drumetii? – te obosesc. Oricum drumu` pănă la şcoală e prea lung şi tre` sa-l faci de 2 ori! E strigător la cer deja!Facem mizerie că toata lumea face nu?Fetele sunt anorexice şi bulimice, că asta le ajută în cariera lor de viitoare actriţe de telenovele sau cântăreţe. Nu le interesează să facă şi o facultate. Dacă sunt frumoase le ajunge. Cam asta vad eu la persoanele de 16 ani din jurul meu. Să va spun cum sunt eu şi ce cred de “16 ani”.Sunt un copil!! Sunt mica şi proasta şi mai am atâtea de învaţat! Şi vreau să învaţ.Ce să caut eu prin discoteci cu droguri la mine cand am DOAR 16 ani si încă ma uit la desene animate ( şi nu mi-e ruşine să recunosc!)?Cum să-mi permit să nu-mi ascult profesorii care îmi dau sfaturi, când ei au atâţia ani şi atâtea facultăţi în spate?!Cum să îmi trădez prietenii când ei sunt cei mai importanţi la vârsta asta?!Cum să nu merg la teatru /film? …sunt atâtea de văzut.Cărti? sa fie pe gustul meu şi citesc pănă când ochii mei vor implora somn.Să furi de la părinţi?!-groaznic. E adevarat că ei sunt singura ta sursă de venit pentru că nu ai un servici, dar totuşi… “mama/tata îmi dai şi mie nişte bani sa ies la suc?” …asa se face!Drumetii şi natură? Preferatele mele! Dabea aştept să plec din orasu` ăsta infect, şi să mă plimb într-o pădure unde aerul e curat si pur!Frumuseţea e totul? NU! Dacă o sa ai de a face cu persoane deştepte, primele 10 minute ar putea merge, dar dupa ai face bine să şti ceva.Nu-mi vine să cred că sunt înconjurată de copii atât de inconştienţi! Ar trebui să profitaţi ca înca mai aveţi 16 ani ! Să vedeti voi cum o sa fie la/după 18…când o să fiţi lăsaţi de capu` vostru şi când o să fiţi raspunzători pentru faptele voastre.Eu, una…16 ani?-un vis.copilarie.multă distracţie.prieteni.plimbări.parfum.ciudăţenii.multe culori.muzică bună.liceu.flori.amintiri de neuitat. Cam astea sunt cuvintele care îmi vin în minte când mă gandesc la 16. Şi acum concluzia :1-Eu sunt o ciudată colorata care crede că dacă ai 16 ani poţi să ţopăi şi sa canti făra să-ţi pese de restul lumii.2- Mama m-a minţit cănd a spus ca am 16 ani. Deci probabil am 8-9.(totuşi buletinul nu minte)
Posted by E# i*q at 12:57 AM 0 comments
Fara titlu
Fara titlu pentru ca inca nu stiu despre ce scriu mai exact sau unde o sa ajung.Ideea e ca de la un timp ma tot macina un gand : lumea mea e chiar atat de diferita?Fiecare cu lumea lui da?Deci am si eu o lume doar a mea, o lume unde ma simt cel mai bine….sa povestesc putin. Nu prea stiu cum e la restu, dar lumea mea e plina de culori.Culori peste tot:X.Si cum sa nu fi fericit daca o matza iti toarce in bratze, sau daca vezi un iepuras alb si pufos alergand pe camp, sau daca ai un balon (e imposibil sa nu zambesti cand ti un balon in mana), sau daca cineva se bucura de cadoul tau, sau daca florile incep sa infloreasca, sau daca asculti o melodie veche ce`ti trezeste amintiri placute, sau cand stai la povesti cu vechii prieteni, sau cand auzi un copil mic razand (poate sa se prabuseasca lumea in jurul meu si tot voi zambii unui bebe/bebe mai mare), si cum sa nu fi fericit cand te gandesti ce norocos esti ca traiesti, ca ai o familie, prieteni care te iubesc si atatea vise care asteapta sa fie implinite. Nici nu mai conteaza ca afara ploua, sau ca nu ai reusit sa`ti cumperi nu stiu ce bluza, sau ca “tipu` ala” nu te`a sunat, sau ca profu`/profa` iti tine morala ca iara visezi cu ochii deschisi (de parca te`ar ajuta cu ceva sa sti ce a mai facut Ion cu Ana cand tu vrei sa dai la Ecologie). Nu`mi place sa critic (mai ales daca nu cunosc). De ce sa fiu impotriva cuiva doar pentru ca e mai sensibil , sau pentru ca au alta orientare sexuala sau pentru ca asculta alta muzica .Pot spune ca am prieteni din fiecare categorie si stiu ca astea CHIAR NU conteaza. “traiesc un vis departe de realitate”.. . In Cluj…facultatea de Ecologie.Nu stiu cum dar sa reusesc sa`l iau si pe cel mai bun prieten al meu cu mine (pentru ca fara el visele mele …nu ar fi niciodata la fel). Gradina aceea botanica, o zi frumoasa . La sfarsit de saptamana sa colindam strazile,discotecile,parcurile, casele prietenilor. Iar apoi, de Craciun/Paste/Revelion (sau orice alta ocazie) sa mergem in Bucuresti la Alex. Cadouri, zambete, imbratisari, povesti de genu “sa vezi ce`am patit ….” cunostinte noi, mancare buna insotita de complimente si bautura pentru toata lumea, muzica care te ridica in picioare si barfe care nu te lasa sa adormi. Urmatoarele zile din scurta vacanta le vom petrece colindand orasul. Alex ne va arata cele mai bune localuri si locuri de pierdut timpul si vom povesti in continuare pentru ca nu ajunge tot timpul din lume ca eu si Alex sa terminam de vorbit. La despartzite vom trage aer in piept si vom promite ca vom mai veni; iar ei la randul lor la fel. Si totusi, pe masina, in drum spre casa noasta (mare cu o gradina frumoasa si verde unde se joaca cele 2 pisici ale mele si cainele care le adora) pot sa zambesc multumita pentru ca…aveam nevoie de el si pentru ca va ramane mereu acelasi prieten…special (in felul lui) al meuAh si stiu ca sunt atatea lucruri care ma asteapta. Am atatea de vazut, invatzat, cunoscut. Atatia tipi, atatea locuri, persoane noi si idei dezbatute. Dar pana sa se intample toate astea mai sunt 2 ani si ceva….asa ca pana atunci o sa ma distrez in continuare cu colegii/prietenii, o sa sper ca nu voi mai plange dupa nici un bou.Stiu ca nu mai dureaza mult pana o sa fie in sfarsit aici si mai stiu ca(orice ar spune el) o sa ramana cu mine. Trebe sa ramana…nu are cum sa fie altfel:P:DHai ca nu`s cine stie ce ciudatenie:-j. Sunt sigura ca asa sunt cam toti:P deci pot sa stau linistita.Octa (10.03.2009 02:07:21): lumea ar fi tare naspa fara dreamers like u ;;)Delia (10.03.2009 02:07:30): ou:XOcta (10.03.2009 02:07:54): lumea ta implineste realitatea mea;;)Octa (10.03.2009 02:08:02): : xDelia (10.03.2009 02:08:20): te iubesc baiOcta (10.03.2009 02:08:32): ma faci sa zic chesti cute bai:))Octa (10.03.2009 02:08:44): dar si eu te iubesc mult bai:D
Posted by E# i*q at 12:53 AM 0 comments
Their thoughts
“ At this moment there are 6,470,818,671 people in the world. Some are running scared. Some are coming home. Some tell lies to make it through the day. Others are just now facing the truth. Some are evil men, at war with good. And some are good, struggling with evil. Six billion people in the world. Six billion souls. And sometimes — all you need is one. ” — Peyton Elisabeth Sawyer “ Tree Hill is just a place somewhere in the world. Maybe it’s a lot like your world, maybe it’s nothing like it. But if you look closer, you might see someone like you. Someone trying to find their way. Someone trying to find their place. Someone trying to find their self. Sometimes it seems like you are the only one in the world who’s struggling, who’s frustrated, or unsatisfied, or barely getting by. But that feeling’s a lie. And if you just hold on, just find the courage to face it all for another day, someone or something will find you and make it all okay. Because we all need a little help sometimes. Someone to help us hear the music in the world, to remind us that it won’t always be this way. That someone is out there. And that someone will find you. ” — Lucas Eugene Scott “ The rest of your life is a long time and whether, you know it or not it’s being shaped right now. You can choose to blame your circumstances on fate or bad luck or bad choices, or you can fight back. Things aren’t always going to be fair in the real world, that’s just the way it is, but for the most part you get what you give. Let me ask you all a question. What’s worse: not getting everything you wished for or getting it but finding out it’s not enough? The rest of your life is being shaped right now with the dreams you chase, the choices you make and the person you decide to be. The rest of your life is a long time and the rest of your life starts right now ” — Haley James-Scott “ I thought I knew you. But I guess it’s easier to see what we want than to look for the truth. You think you know me but you don’t. And that means you don’t know what I can do. You see me as someone popular and has all the answers but that’s not true. I may not always know what I’m doing but I’ll try to make things better. And when I make a mistake, because face it, we all do, I promise I’ll ask for your help. I can’t do this alone, but if you’ll take a chance on me, we can do great things together. I promise if you believe in me, I’ll find the courage to reach for your every dream. John F. Kennedy said, “the courage of life is a magnificent mixture of triumph and tragedy. A man does what he must, in spite of personal consequences, in spite of obstacles and dangers and pressures. And that is the basis of all morality”. ” — Brooke Penelope Davis 
Posted by E# i*q at 12:51 AM 0 comments
